Socioantropologia fenomenelor divinatorii

Din cuprins: ◊ Divinatia. Definitii si delimitari conceptuale; ◊ Cercetarea socioantropologica a divinatiei.
Demers si perspective epistemologice ; ◊ Forme gnoseologice in practicile divinatorii; ◊ Spatiul actului divinatoriu si simbolistica sa; ◊ Instrumentarul si obiectele folosite in practica divinatiei; ◊ Simbol si simbolism social in demersul divinatoriu; ◊ Divinatia, clerul si Biserica; ◊ Reclama si publicitate. Despre kitsch si sarlatanie in practicile divinatorii contemporane Lucrarea contine trei elemente de baza: o viziune istorica a dezvoltarii divinatiei, discutii metodologice si, partea cea mai voluminoasa, descrierea cazurilor de divinatie din judetele Moldovei.
Cristina Gavriluta utilizeaza perspective de analiza a religiilor, incepand cu Max Weber, Emile Durkheim, Marcel Mauss, pana la Mircea Eliade si la metoda lui Ioan Petru Culianu ce se ocupa cu combinatiile invariantilor. Autoarea demonstreaza o cunoastere larga si intima a discursurilor de baza din domeniul istoriei religiilor.
Din punctul meu de vedere este extrem de interesanta combinarea unei viziuni a divinatiei, inteleasa ca un act religios primordial, cu o viziune moderna, globalizanta. Supravietuirea tehnicilor de divinatie pana in prezent in mediul rural, ca si in cel urban, constituie o demonstratie a tezei lui Eliade conform careia Romania este o regiune unde fapte religioase arhaice sunt inca pastrate intr-un teritoriu european.
Cercetarile Cristinei Gavriluta contribuie nu numai la o mai buna intelegere a reziduurilor traditionale din zonele rurale pana in prezent, dar si la o intelegere mai adecvata a interactiunilor legate de divinatie care au loc in Romania actuala, in orasele mari si pe Internet. Cartea este scrisa intr-un stil academic impecabil, evitand orice evaluare pozitiva sau negativa a materialului investigat.
In mod clar, Cristina Gavriluta este un spirit critic si original. Moshe Idel