A vorbi despre un „spatiu evreiesc” altfel decat in termenii teologici si geografici (ori chiar geopolitici) presupune o intreaga discutie de principiu menita sa elucideze ce poate insemna evreitatea exprimata spatial: un decupaj topologic, un areal jalonat de principii si legi, un tratament religios al gestionarii spatiului, o teologie a locuirii, un dialog intre traditia religioasa si cea istorica sau alte lucruri de natura teoretica. Putem avea, in aceasta directie, explorari multiple, pornite de pe pozitii de o mare varietate.
Dar important, in contextul dat, ramane ce intelege Ionut Julean prin spatialitatea iudaica. Cartea reprezinta o deschidere particulara catre universul cultural, religios si identitar al evreilor din Diaspora europeana, intr-o epoca in care s-a petrecut translatia catre centrul comunitar evreiesc, in calitatea sa de succesor al sinagogii in indeplinirea rolurilor sale multiple.
Debutul in volum al arhitectului Dan-Ionut Julean se recomanda astfel ca un eveniment in ordinea lecturii, instruirii, dar si a preluarii pe cont propriu a interogatiilor cu privire la mostenirea spatiala iudaica si modelarile pe care ea le presupune. (Ovidiu PECICAN)
