Spiritul locului. Tinutul Bistrita-Nasaud prin ochii scriitorilor

Spiritul romanesc e unic si cuprinde deopotriva ardelenismul, moldovenismul, muntenismul sau oricum s-ar numi particularismele din care se alcatuieste fizionomia sufleteasca a neamului nostru, cea mai unitara poate in toata lumea. Spiritul ardelean constituie numai o componenta a marelui duh romanesc, dar cea mai pretioasa si mai caracteristica.
Nu spun aceasta dintr-o ieftina vanitate de ardelean. E aproape un loc comun constatarea ca ardelenii au o conceptie despre viata mai aspra, mai adanca, mai etica.
De aceea scriitorii ardeleni apar mai preocupati de anumite probleme ale vietii decat de straluciri formale. Literatura lor e totdeauna o manifestare de etnicism in primul rand, bucurie si mandria de-a fi roman si de-a-si dovedi romanismul, o emulatie cu ceilalti de alte neamuri de pe acelasi pamant si din afara.
Acestea nu impiedica pe cei talentati sa realizeze opere trainice, fundamentale pentru toata literatura noastra. Etnicismul nu e povara in opera de arta, ci un spor de originalitate.
Imi place sa cred ca ardelenismul meu n-a fost un obstacol pentru implinirea operei mele si patrunderea ei in largi straturi romanesti. Poate chiar dimpotriva.
– Liviu Rebreanu Regiunea granicereasca, stimulata mai mult decat altele de reformele imparatilor de la Viena, Maria Terezia si Iosif al II-lea, dintre anii 1740 si 1790, s-a ridicat inspre o anumita prosperitate, benefica deopotriva pentru cresterea nivelului de civilizatie si pentru coagularea ideilor de egalitate si libertate nationala ale romanilor. Fireste, au fost si drame sau chiar tragedii, precum revolta condusa de Tanase Todoran (1763), dar viata si-a urmat cursul, odata cu accentuarea miscarii pentru impunerea egalitatii romanilor si confesiunilor lor cu celelalte natiuni si confesiuni din Transilvania si pentru emanciparea de sub stapanirea straina.
Marile lectii de istorie au fost trasate la 1848-1849 – cand romanii, inclusiv cei bistriteni si nasaudeni, au elaborat programul de modernizare a spatiului romanesc pentru cateva decenii bune -, la infiintarea ASTREI din 1861 (cu despartamintele sale), la fondarea Partidului National Roman (1869), la independenta de stat absoluta a Romaniei (1877), la proclamarea Regatului Romaniei (1881), la Memorandum (1892-1894) etc. O adevarata scoala de cultura si de eliberare nationala a fost liceul (azi Colegiul National) din Nasaud, cu a lui societate culturala a elevilor, intitulata „Virtus Romana Rediviva”, unde au studiat mari spirite ale neamului romanesc, in frunte cu George Cosbuc, Iacob Muresianu si Liviu Rebreanu.
Dupa 1918, orasul Bistrita s-a ridicat mult ca centru romanesc. Urmasii marilor barbati care au facut Romania Intregita fac azi biblioteci, centre culturale, reviste, intre care si Rasunetul cultural.
Ei, scriitorii, prin antologia Spiritul locului, gandita de Menut Maximinian, sfintesc locul cu verbul lor si ne conving mereu ca „la inceput a fost Cuvantul”. – Ioan-Aurel Pop Marile figuri literare – Rebreanu, Cosbuc, Blaga -, dar si toata Istoria mare si puzderia de istorii marunte si deloc neinsemnate sunt aduse impreuna in carte pentru a da consistenta unei biografii comunitare.
Vocile antologiei nu lasa in umbra nici un detaliu. Istorie, relief, literatura, obiceiuri, oameni de vaza, istorisiri sentimental-nostalgice valoreaza spiritul locului, adaugandu-i tuse si contururi inconfundabile.
Spuneam altadata ca locul si locuirea, atat de importante pentru cei ne-eliberati afectiv de „mitologia locului si a obarsiilor”, pot fi descrise, azi, abuziv, si ca handicapuri. Doar cei eliberati de ele ar fi echipati pentru intalnirea cu alta lume.
Nu e de trecut cu vederea faptul ca globalizarea duce nu doar la miniaturizarea omului contemporan, ci si la ubicuizarea lui; insii viitorului vor fi perfect intersanjabili, vor putea fi mutati in orice loc/casa, in orice limba, caci apartenenta, se zice, va fi facultativa si fara valoare. Insa, cel putin deocamdata, Europa este alaturare si intrepatrundere de culturi nationale.
Sa negi acest lucru prea devreme inseamna sa anulezi esenta insasi a Europei. Economicul nu are memorie si deci nu poate fi.
Cultura, in schimb, este. Ea creste dimpreuna cu un loc, o limba, o istorie.
Nu e intamplatoare inmultirea probelor de revenire, de intoarcere la reperele de obarsie pentru a nu rataci primejdios drumul. Niciodata nu au aparut atat de multe, de ambitioase lucrari monografice despre o comunitate sau alta care se descriu prin apartenenta la un loc anume.
Spiritul locului e o secventa din harta identitara romaneasca fara de care alcatuirea de Tinuturi si Tari romanesti si-ar pierde din greutate si sens. Proba si multele raspunsuri care au venit in intampinarea generoasei idei lansate de Menut Maximinian.
– Irina Petras