Spre zero

Imaginați-vă o casă bătrânească pe malul mării, unde se adună câțiva oameni pentru o vacanță liniștită, dar unde misterul este gata să se strecoare printre ziduri. Așa începe povestea din «Spre zero», un roman al Agathei Christie care te atrage fără să-ți dai seama. Lady Tressilian, o doamnă căreia timpul i-a lăsat urme și care nu pare să aibă deloc umor, decide să-i primească pe câțiva invitați pentru două săptămâni. Dar lucrurile nu sunt atât de simple, iar atmosfera de relaxare se schimbă brusc atunci când se petrece ceva extrem de șocant: ea este găsită moartă, iar totul devine un adevărat puzzle pentru polițistul James Leach.

Personajele sunt surprinzătoare și bine conturate. Nevile Strange, celebrul jucător de tenis, pare să fie un tip relaxat, dar și el ascunde secrete. Soția sa, Kay, și fosta soție a lui Nevile, Audrey, adaugă un plus de tensiune și complexitate poveștii. În plus, avem și intervenția ofițerului de poliție Battle, care, petrecând vacanța în casa nepotului lui Lady Tressilian, se transformă într-un adevărat detectiv amator, încercând să deslușească enigma uciderii. Întregul scenariu devine o combinație de indicii, secrete ascunse și alibiuri care se întrepătrund și te țin cu sufletul la gură.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la carte este modul în care Christie creează suspansul treptat, senzația de a fi pe un arc tensiune constantă. Nu pare să-ți spun totul de la început, ci te lasă să descoperi câte puțin, dezvăluind fărâme din personalitățile personajelor și din secretelor lor. Stilul ei este simplu, dar eficient, și reușește să te facă să vrei să știi ce se întâmplă mai departe. Îți dai seama că nimic nu e ceea ce pare și, până ajungi la final, te lași aventurat într-o cursă de gânduri, încercând să ghicești cine este criminalul.

Chiar dacă povestea are un aer clasic de mister și crimă, modul în care Christie jonglează cu personajele și indicii face ca lectura să fie extrem de captivantă. Uiți adesea de tot, te simți ca și cum ai fi acolo, în casă, participând la descifrarea enigmei. În final, totul se deslușește cu o satisfacție aparte, iar finalul te lasă cu un gust dulce-acrișor, ca și cum ai fi fost parte dintr-o aventură adevărată.

«Spre zero» este acel tip de carte pe care o pornești aproape fără a te gândi prea mult, apoi te trezești complet absorbit de poveste, uitând de timp și spațiu. Chiar dacă e scrisă în stilul clasic al lui Christie, are ceva special care o face să fie mereu actuală: misterioasă, plină de suspans și cu personaje care îți rămân în minte mult timp după ce ai închis ultimele pagini. O recomand cu căldură tuturor fanilor de mistere și detective stories, dar și celor care vor să se lase purtați de o poveste plină de surprize și întorsături neașteptate.