Stapanul si emisarul sau

Stapanul si emisarul sau.Creierul divizat si rolul emisferelor in modelarea culturala si evolutia societatii occidentale In aceasta opera de amploare, Iain McGilchrist ne prezinta o explorare fascinanta a diferentelor dintre emisfera stanga si cea dreapta a creierului si modul in care aceste diferente au afectat societatea, istoria si cultura. McGilchrist porneste de la cele mai cercetari in neurostiinta si psihologie pentru a dezvalui ca diferenta este una profunda: emisfera stanga este orientata spre detalii, ordine, ratiune in timp ce cea dreapta are o mai mare inclinatie catre experienta, flexibilitate si generozitate.
McGilchrist ne conduce intr-o calatorie prin istoria culturii occidentale, ilustrand tensiunea dintre aceste doua lumi, asa cum este revelata in gandirea si credinta ganditorilor si artistilor de la Eschil la Magritte. O explorare fascinanta a fiintei umane, fara precedent in lumea psihologiei si a neurostiintelor!
Psihiatru si profesor universitar, cercetator in domeniul neurostiintelor, autorul Iain McGilchrist ne ofera o opera de amploare, Stapanul si emisarul sau, carte la care a lucrat aproape doua decenii si care discuta diferentele dintre cele doua emisfere ale creierului si efectele acestora asupra societatii, istoriei si culturii umane. De ce este creierul impartit in emisfera stanga si in emisfera dreapta?
Acest aranjament biologic rafinat i-a nedumerit pe cercetatori secole la rand! Bazata pe o vasta analiza a cercetarilor in domeniul neurostiintelor, Stapanul si emisarul sau ilustreaza cu dovezi biologice, neurostiintifice, psihologice si istorice ca diferenta dintre emisfere este profunda si ne modeleaza lumea in care traim: nu este vorba aici de o simpla impartire a functiilor intre emisfere, cat mai ales de interactiunea dintre doua moduri in sine, coerente dar incompatibile, de a experimenta si modela lumea: • emisfera dreapta, Stapanul, are viziune de ansamblu, flexibilitate si generozitate; intelege contextul, intregul, spatiul, adancimea, necuprinsul, misterul, taina, perspectiva si rostul partilor in dansul lor impreuna spre o continua si neincetata generare a creatiei; • emisfera stanga, Emisarul, este orientata spre detalii, prefera mecanicitatea in locul fiintelor vii si este inclinata sa isi implineasca propriile interese; intelege partile, functia fiecarei bucati din intreg, liniaritatea, focalizarea, detaliul, cunoscutul, stadiul de claritate si definitul.
Aceasta diferentiere intre emisferele cerebrale explica originile muzicii si ale limbajului si ne ofera o noua priveliste asupra istoriei filosofiei, precum si a evolutiei bolilor mintale. McGilchrist ne poarta intr-o calatorie prin istoria lumii occidentale urmarind tensiunea dintre aceste doua lumi cerebrale asa cum a fost ea vizibila in curentele de gandire si in credintele marilor filosofi si artisti, de la Asclepius la Magritte.
McGilchrist argumenteaza ca, in ciuda modului clar inferior de a privi si intelege realitatea, influenta emisferei stangi asupra lumii moderne este intr-o crestere fara precedent, acest fapt avand potentiale consecinte dezastruoase pentru noi toti. Importanta contributiei emisferei stangi la realizarile de pana acum ale umanitatii si la ceea ce am devenit noi nu este de subestimat, insa ceea ce spune McGilchrist cu aceasta opera, care incearca sa ne deschida ochii pana nu este prea tarziu, este ca ea trebuie sa-si gaseasca locul potrivit in relatia cu emisfera dreapta pentru a-si putea indeplini rolul crucial pe care il are.
O capodopera uimitoare, extrem de ambitioasa. Cea mai inteligibila si profunda carte despre lateralitatea creierului, care examineaza cum cele doua emisfere ale creierului uman se diferentiaza, relationeaza una cu cealalta, precum si despre implicatiile grandioase ale acestei descoperiri.
Avem doua emisfere cerebrale, fiecare capabila sa functioneze independent. Fiecare are un punct de vedere diferit asupra lumii.
Emisfera dreapta – despre care s-a crezut indelung ca este non-dominanta – este, de fapt, Stapanul, care percepe lumea in mod direct, holistic si contextual; emisfera stanga este emisarul sau, menit sa slujeasca Stapanul prin dezvoltarea unei atentii focalizate, atunci cand i se cere asta, si prin crearea unor harti despre lume. McGilchrist arata, printr-o brilianta si bogata analiza a lumii occidentale, cum in diferite ere, artele, stiinta, filosofia si chiar sanatatea psihologica au inflorit cand echilibrul dintre cele doua emisfere a fost mentinut.
Dar creierul nostru are plasticitate iar astazi, emisfera stanga a devenit prea domninanta, inhiband emisfera dreapta, si chiar se crede Stapanul. -Prof.
Norman Doidge , University of Toronto and Columbia University, NY,autorul cartii The Brain That Changes Itself Cartea de fata este o sinteza de idei magistrala si profund originala despre cum impartirea sarcinilor intre cele doua emisfere ale creierului poate sa ofere o cheie de intelegere asupra naturii umane – e curios ca un astfel de subiect, atat de important, a fost neglijat pana acum. -Prof.
V. S.
Ramachandran , Director al Center for Brain and Cognition la University of California, San Diego, autor al cartilor The Tell-Tale Brain si Phantoms in the Brain Ideile lui Iain McGilchrist despre capacitatile umane sunt unele dintre cele mai provocatoare pe care le-am descoperit – provocatoare in sensul pozitiv. -Prof.
Howard Gardner , profesor in domeniul cognitieisi educatiei in cadrul Universitatii Harvard, autorul cartiiFrames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences O carte sublim scrisa, erudita, fascinanta si aventuroasa. Cuprinde o varietate de cercetari, de la domeniul neurologiei la psihologie, de la filosofie la primatologie, de la mit la istorie si literatura.
Cartea porneste cu incredere de la structura creierului si ajunge la marile epoci ale civilizatiei occidentale, fiind o lectura placuta. Cititorul parcurge cele peste 600 de pagini ale cartii de ca si cum ar citi o poveste de aventuri… McGilchrist ne povesteste despre evolutia rapida a tehnologiei si a experimentelor intr-o maniera fascinanta, plina de detalii si cu luciditate.
-Prof. A.
C. Grayling, profesor de filosofie la Birkbeck College,University of London, text publicat in Literary Review Creierul este – si in definitiv trebuie sa fie – o metafora a lumii.
In termenii metaforei de Stapan si emisar, Stapanul realizeaza ca are nevoie ca emisarul sa faca o munca anume in numele sau (munca in care el, Stapanul, nu trebuie sa se amestece) si ca, mai apoi, emisarul trebuie sa ii raporteze ce a facut. Pentru asta il numeste ca emisar in primul si in primul rand.
Emisarul, totusi, stiind mai putine decat Stapanul, crede ca stie totul si se considera pe sine a fi adevaratul stapan, nereusind astfel sa isi duca la indeplinire sarcina de a raporta inapoi Stapanului cele realizate. Stapanul trebuie sa aiba incredere, sa creada in emisarul sau, pastrand mereu in minte faptul ca increderea i-ar putea fi tradata.
Emisarul stie, dar stie gresit, ca este invulnerabil. Daca aceasta relatie rezista, atunci ei sunt invincibili; dar daca se face abuz, atunci nu doar Stapanul va suferi, ci amandoi, din moment ce emisarul (emisfera stanga) ii datoreaza propria existenta Stapanului sau (emisferei drepte).
-Iain McGilchrist