Gabriel Enache este poet fiindca nu are incotro. Vreau sa zic: c-o fi inscrisa-n astre crucea asta, c-o fi inscrisa-n gene, oricum va fi dusa pana-n panzele albe si e cu atat mai grea cu cat nu o stii.
Si ca s-o stii, trebuie s-o scrii. Si ca s-o scrii trebuie s-o-nvii.
Or, volumul lui Gabriel Enache este un manual de iesire calma din depresie pe calea strategiilor lucide ale supravietuirii: „fragilitatea vietii era ceva care ma inspira / care ma ducea de fiecare data cu gandul / la tot ceea ce nu eram / un om viu”. -Doru Mares
