Personajele acestei carti sint oameni obisnuiti, de tot felul: muncitori, tarani, intelectuali, comercianti. Ceea ce au ei in comun este spatiul concentrationar in care traiesc.
Un spatiu descris in toata grozavia lui, o descriere cu atit mai neinduplecata cu cit in cuprinsul volumului nu veti gasi niciunul dintre cuvintele care il denumesc: „comunism”, „comunist”, „partid” etc., ci doar nelinistile si suferintele pe care le-a provocat… Aceste pagini se constituie intr-un elogiu adus nu rebelilor fara cauza, ci rebelilor fara sansa.
– Varujan Vosganian Poeme umbrite de o inexplicabila, statornica revolta, mihnire, proze din ce in ce mai batjocoritoare cu prostia omeneasca, scrise parca intr-adins pentru a nu fi publicate – astfel de pagini imi treceau tot mai numeroase prin fata ochilor. Cineva se impotrivea evidentelor; cineva staruia sa creada ca nu zadarnic se asaza la masa de scris, desi perspectivele cununiei cu litera de tipar piereau intr-un unghi tot mai strimt si mai neguros.
Varujan Vosganian avea toate datele unui artist care isi face religie din refuzul faptului implinit. – Mircea Ciobanu
