Poezia lui Dorian Stoilescu te cuprinde cu tonul ei elegiac de trezire la viata si modifica intreaga sintaxa si morfologie a lumii intr-o structura inchegata si articulata. Verbele poarta culori sobre, iar cuvintele se transforma in entitati fizice.
Lovesc, dor, suiera, se rostogolesc. Tipa si te cutremura.
Ordinea universala e schimbata, iar poetul, demiurg cu penita, se opreste din trait si scrie. Viata se substituie poeziei si poezia vietii.
Lirica lui Dorian Stoilescu este puternica, intensa. Are forta focului, apei, pamantului.
E o putere in sine ce topeste materia, fiinta si nefiinta, dupa care le toarna in alte forme. Firesti si vii si acelea, pentru ca totul este, de fapt, recompunere.
– Em Sava
