Cartea "Strada Brasoveni" scrisă de Vasile Muntenita este o adevărată incursiune în lumea cea mai simplă și sinceră a orașului de odinioară. Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e modul în care autorul ne povestește despre amintiri, personaje și momente din viața lui, totul cu o doză de umor și nostalgie. Într-un fel, se simte că ne vorbește de la suflet la suflet, ca și cum ne-ar invita să ne amintim și noi de vremurile acestea frumoase din Braila. Cartea nu e o lucrare de istorie sau o colecție de povești fictive. Sunt pur și simplu amintiri, din cele mai frumoase, și uneori triste, din copilăria și adolescența lui Vasile. Ceea ce mi-a plăcut e sinceritatea cu care vorbește despre personaje, bune și rele, despre momente pline de fericire și despre cele mai puțin plăcute. Dar totodată, se pune mare preț pe uitare, pe a lăsa în urmă ce nu merită atenție, iar asta transmite un mesaj de acceptare și de a privi înainte cu optimism. Autorul reușește să creeze o legătură foarte strânsă cu cititorul, chiar dacă povestește despre oameni pe care nu îi mai are aproape. Te face să te simți ca și cum ai fi acolo, pe strada aceea, și ai asculta poveștile bătrânilor sau ai vedea scenele din vremea lor de glorie. În plus, modul în care vorbește despre curiozitatea nepoților lui, și cum le răspunde cu un soi de înțelepciune bunicărească, adaugă un farmec aparte acestei colecții de povești. Ce mi s-a părut extrem de plăcut e simplitatea și naturaletea cu care sunt puse pe hârtie aceste amintiri. Nu sunt încâlcite, nu au pretenția de a fi literatură de specialitate, ci mai degrabă o conversație sinceră despre vremuri, oameni și momente frumoase, cu toate imperfecțiunile lor. E o carte care te face să zâmbești, să te gândești și, mai ales, să simți că, uneori, cele mai importante povești sunt cele pe care le trăim chiar noi. În final, dacă vrei să vii mai aproape de lumea de odinioară a Brailei, dacă vrei să redescoperi bucuria simplei reveniri în trecut, această carte e exact ce trebuie. O piesă de suflet, plină de viață și sinceritate, care te face să te gândești la propriile povești și la oamenii care au marcat viața ta în feluri mici, dar importante."
Strada Bradoveni. Poker, muraturi si vin Un volum savuros care cuprinde povestiri romantate si pline de umor din Braila de odinioara.
Aceasta carte, nu este nici manual de istorie si nicio culegere de intamplari imaginare. Am incercat sa-mi amintesc de cele mai frumoase momente si personaje, cu care m-am intersectat intr-un fel sau altul la vremea copilariei si a adolescentei mele.
Am reusit sa strang o mica parte si sa le astern pe hartie.Multi dintre cei pomeniti in textele mele au plecat. Au ramas insa si destui cu care, de fiecare data cand ma intalnesc, povestim si retraim acele clipe care ne-au facut fericiti, in vremurile care au fost, cu bune si rele.Am trait desigur si intamplari mai putin placute.
Am intalnit si personaje care nu mi-au fost pe plac. Am avut insa puterea sa uit si sa nu dau importanta niciunui lucru care nu merita vreun locsor in memoria mea.
Am constatat ca-mi face bine uitarea lor si am reusit sa raman doar cu ce a fost mai frumos. Cei care aud aceste istorisiri, iar dintre acestia cei mai curiosi sunt nepotii mei, ma intreaba intotdeauna: „Chiar asa a fost?” Eu, ca sa nu tulbur nici vraja si nici frumusetea istorisirii, le raspund tuturor cu aceeasi formula din povestile bunicilor mei: „Pai…
daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti!” -Vasile Muntenita