Strigoita

Savu Popa exploreaza cu rafinament si inventivitate un filon literar uitat si ocolit, desi nici pe departe secat: fantasticul de factura clasica. Lumea rurala si mitologiile locale din care se desprind povestile acestui volum au un potential de stranietate, magie si „infiorare” pe care autorul stie sa il foloseasca la maximum.
Stilistic, volumul e impecabil, ca structura, fara de gres, dar adevarata placere a lecturii vine din savoarea povestilor, din puterea lor de seductie, din exploatarea curiozitatii cititorului, prinderea lui in mreje pentru a-l proiecta in necunoscut si imprevizibil. Si sa nu uitam de umor.
Unul fin, hatru, care se insinueaza, la fel ca fantasticul, din orice crapatura a fibrei realului si transforma lumea cu totul. – Cosmin Perta Savu Popa este promitator, direct si ingenios in discursul sau transilvanean, plin de inchipuirile unei lumi a vigorii, ce isi gaseste forta intr-un spatiu al istoriilor locale ale unei autentice Transilvanii ca parte a Lumii Mari.
Volumul lui de proze este o revelatie a tinerei generatii de prozatori. Subtilitatea mijloacelor epice ale realismului frust e sparta fericit de plonjonul in spatiul epic al fantasticului, ce capata firesc si naturalete, relansand povestea.
Fara stridente, asistam la o intretesere a lumilor paralele pe care ni le propune prozatorul. Textele nu desfiinteaza, fiind semnul unei exigente iubiri.
Savu Popa e savuroasa dovada a aparitiei unui prozator de exceptie, iar cartea lui e o lume in clocot a unui spatiu prozastic transilvan, pe care si l-a asumat, care e recognoscibil si al sau. Marian Ilea