Strofe alese. Balade vesele si triste

Poezia capata, in Strofe alese. Balade vesele si triste , si un chip… prozaic.
Autorul roman porneste in cautarea unui vers care sa evadeze din constrangerile metricii traditionale si sa ambiguizeze voit discursul, jucandu-se constant cu rima, ritmul si chiar semnele de punctuatie. Putem totusi vorbi despre un crepuscularism soft, dublat de escapsimul in livresc intrucat, sub aspect prozodic, Topirceanu nu exclude in totalitate formele aulice, clasice.
Interesul pentru sincretismul formelor este o constanta a scriiturii sale, demonstrabila in poeme prin alternanta versurilor scurte si lungi, prin grija pentru rima interna si cezura marcand intotdeauna aparitia noii idei poetice. La finalul poemelor, bufonul nu mai rade insa, se deghizeaza in shakespearianul theatrum mundi din casuta sa cu greu dobandita in dealul Copoului, isi ia ramas-bun de la o anume cucoana, numai de el si de monografii lui stiuta, isi ia, mai apoi geamantanul si iese din scena, impartasindu-ne, din tristetea lui provinciala, un strop de imaginatie cat sa ne ajute sa supravietuim in timpuri ostile fata de Poezia cu majuscula!
– Livia Iacob