Sub semnul Scorpionului

Orice prozator aspira sa-si construiasca un spatiu al lui, peste care sa fie unic proprietar. Pentru Ion Marculescu, acest spatiu este Marcona.
In scriitura de transpunere a toposului, ludica, sprintara, se amesteca parodia, persiflarea, malitia, ironia si autoironia, ilustrand o poetica postmodernista, integrandu-l pe scriitor intr-o generatie, dar si in traditia Scolii de la Targoviste. Prozatorul lasa permanent impresia ca se joaca, in transcrierea realului, fictiunea se confunda cu nonfictiunea pana la completa absorbtie a uneia in cealalta.
– Ana Dobre Antifrazismul lui Creanga si „marea trancaneala” a lui Caragiale sunt bine insusite, ca si breviarul onomastic trucat al lui Mircea Horia Simionescu. Nu mai putin transpare si tutelara umbra a lui Urmuz, in mecanismul artificios al sofisticariei, al ambiguizarii.
– Mihai Cimpoi , academician El sustinea (motiv pentru care l‑au si spanzurat) ca singurul mod onorabil de a fi este sa fii tu. Dar el nu era el, intr‑un fel el era altii, de aceea isi striga parerile cu atata sarguinta si cu deznadejde, desi nu erau parerile lui.
Nu drama de a trai, ci drama de „a fi trait” de altii. Drama de a nu avea un rost „al tau” si numai al tau.
Drama de a trai rostul altora si nu pe al tau. Drama de a te lasa trait!
Dar este aceasta o tinta? Ce este aceea o tinta?
– Ion Marculescu