Suflet ostenit de dor

George Baicoianu stie ca Poeziaeste calea regala si ca aceasta are multetrepte ale desavarsirii. Asemenea Emirului,poetul a pasit pe acest drum,spre Meka cereasca, spre Meka cea mare.Sufletului ostenit de dor ii sunt prieteniraul, ramul.
Peisajele naturii idilicesi peisajele sufletesti se contopescintr-un tablou liric pe care GeorgeBaicoianu il realizeaza cu neostenita migala, delicatete si devotament.In acest tablou gasim si Cetatea poetului, viziuneaacesta despre poezie, despre lume, despre rostul existentei.Fragilitatea si efemerul sunt scaldate in luminadragostei. Viata poate fi blanda, sufletul poate fi curat, naturapoate fi pura, totul se poate apropia de ideal in luminadin lirica lui George Baicoianu.
Pentru ca Idealul este cel pecare il cauta si spre care tinde poetul. Pasiti, impreuna cu acesta, intr-un Poem fara sfarsit, inceput demult, in careSperanta nu a murit si lumea nu si-a pierdut Steaua Polara.
– Andrea H. Hedes Targul de vise N-am stiut ca-ntr-o cetate Printre stanci cu porti deschise, E demult un targ in care Poti sa cumperi chiar si vise.
Am aflat asa-ntr-o doara Cand un calator grabit Mi-a cerut apa si paine Intr-un fel ce m-a uimit. Din vorba-n vorba el mi-a spus De targul unde visul se mai vinde Fara sa dai nicio para, Ci numai apa sau merinde.
Gasesti acolo vise vechi La legatura sau crampeie, Dar sunt destule vise noi Pastrate-n lacrimi de femeie.