Tagliatelle allegro

Tagliatelle allegro. Poeme culoarea ochilor nu mi se schimba, dar privirea da Volumul Minei Decu e o dubla desprindere (+ triplu tulup, cvasi-cvadruplu axel) in toate acceptiunile termenului: in primul rand, ca rite of severance, rasplatind ochiul atent si cititorul disponibil emotional cu un arc luminos de cerc de la apropierea emfatica la o distantare empatica (castigata si mentinuta, doar in aparenta paradoxal, prin compasiune), dimpreuna cu intreg haloul de hipertrofie senzoriala al acestor stari liminale; in al doilea rand, o distantare de formula minimalista, metamorfozata intr-una dintre cele mai mature, rafinate si – totodata – persuasive poetici ale corpului din peisajul ultimilor n-zeci de ani.
Desi (dezamagitor pentru mine!) filamentele de gluten cu preparare rapida lipsesc cu desavarsire in afara titlului, in cartea asta – si mai ales, inca mai limpede in respiro-ul tacut de dupa lectura – se gaseste ceva din magia filamentelor electrice de (nu foarte) demult: o incandescenta blanda, stapanita, remanenta. – Florentin Popa Natural, puternic, revigorant, come-back-ul Minei Decu se citeste dintr-un foc, fara sa lase pauze de respiratie.
Ca un espresso baut pe stomacul gol, te loveste din plin, odata ce-ai luat si ultima gura: totul se rastoarna elegant peste tine, intr-un flux vibrant de energie. Actual si original, volumul Tagliatelle allegro te ia de mana si ti se asaza cuminte in stomac, ca o incarcatura enorma de confetti parfumate, propulsata direct dintr-un tun.
– Alex Frandes