Titlul volumului nu vrea sa spuna ca ar fi vorba de o actiune de ajustare estetica a unor chenare sau borduri menite sa contureze rotund fapte intalnite firesc in peregrinarile tale. El tinteste de fapt un fel de dezmarginire a eului.
De fapt, marginile nu sunt taiate elegant, ci desfiintate. Tinta fiind o abolire a limitelor nefiresti pentru a trai intr-o lume nelimitata: Fara ferestre/Fara usi/Rotund/De la un capat la celalalt.
Asta nu inseamna ca e vorba de o lume omogena si cu o densitate identica pe de-a randul. Mai degraba este una oarecum amorfa, dar, cu un exercitiu auster si indelung: clasa de yoga/ aici, acolo/nimeni, nicaieri, ii poti inchipui in final adancimile: clasa de yoga/tot, toate/aici, acolo.
Adica poti intalni clipe in care totul, concentrat, te umple de simtamantul implinirii: Momentul acela cand simti mirosul pamantului dupa ploaie, al florilor de tei inundand strada si auzi cantecul unei pasari. Te simti acasa.
Importante sunt o atitudine potrivita, o asteptare increzatoare, rabdatoare si bine instrumentata: doua sau trei pagini goale/si apoi brusc cuvintele. Cuvintele in care surprinzi sentimentul de acasa, prezentul pe care il traiesti avand aceleasi senzatii din trecutul indepartat, sentiment care se manifesta provocat de cantecul unei pasari, adierea vantului, sunetul picaturilor de ploaie lovind fereastra.
– Corneliu Traian Atanasiu
