Tatal meu, preotul, care s-a urcat la cer

Poet si teolog, scriitor cu faima mondiala si preot ortodox, exilat din 1948 in Franta, parintele Virgil Gheorghiu (1916–1992) este autorul unei opere impresionante, cuprinzand peste 40 de volume. In acest scurt, dar admirabil volum cu valoare de adevarat testament spiritual, el evoca initierea in experienta fondatoare a „orei vesnice” de care a avut parte inca din cea mai frageda pruncie in casa parohiala si in biserica unde slujea tatal sau, parintele Constantin Gheorghiu.
Este vorba de un text literar-teologic unic in felul lui, un gen de amintiri dintr-o copilarie teologica despre viitorul eshatologic al fiintei umane. Povestindu-si copilaria, autorul face teologie (de cea mai buna calitate), rezultatul fiind nu o simpla autobiografie spirituala, cat o veritabila mistagogie literara pe intelesul tuturor.
Intr-o epoca ajunsa la „ora 25”, si in care economicul si tehnologicul ii reveleaza din plin esenta nihilista, mesajul operei scriitorului preot si artistului teolog Virgil Gheorghiu — o mare constiinta crestina a acestui veac — merita din plin sa fie restituit spatiului spiritual care l-a daruit lumii si culturii universale ca un manifest cu valoare de simbol al regasirii demnitatii teologice a omului si fiintei romanesti in lumina cea neinserata a „orei vesnice”.