In teatru , I.L. Caragiale se dovedeste superior tuturor dramaturgilor romani nu numai prin angajament moral sau printr-o rezolvare geniala a unei complicate probleme de cerere si de oferta literara (…), dar si printr-o rezolvare exemplara a tuturor problemelor tehnice care decurg din specificul de gen al dramaturgiei.
De aceea, comediile lui pot fi plasate in punctul greu de atins al unei sinteze armonioase intre idealul clasic al simplitatii si idealul shakespearian al realismului si abundentei, inainte ca vreun alt autor sa fi reusit sa ilustreze la noi, cu o competenta apropiata de aceea pe care a avut-o Caragiale, vreuna din aceste doua alternative. – Florin Manolescu
