Tehnologii digitale CAD-CAM-CAE in instalatia Materia Timpului de Richard Serra

Pe masura trecerii timpului, calitatea creatiilor artistice se decanteaza si ele ni se reveleaza fie ca hituri trecatoare, fie drept pietre de temelie, fie sub forma de opere transgresive, deschizatoare de drumuri. Instalatia Materia Timpului, de Richard Serra, face parte din aceasta din urma categorie.
Este elaborata in contextul tehnologic al anilor ‘90, cand intrarea pe piata a tehnologiilor digitale de productie industriala se facea intr-un mediu controlat, exclusivist si prohibitiv pentru marea majoritate a artistilor. Iar acei putini care dobandeau acces erau, fireste, predispusi sa cedeze tentatiei de a-si aroga o falsa nota de avangarda, generata prin simpla integrare a unor procese, dispozitive sau tehnologii digitale in configuratia operelor lor.
Astazi, lucrurile s-au schimbat, dar, la nivelul acelor ani, cu cat erau mai putini, cu atat mai mare a fost meritul artistilor care, pastrandu-si cumpatul si ramanand consecventi crezului lor artistic, au stiut sa recunoasca in avansul tehnologiilor digitale doar un nou set de unelte si metode de productie la ajutorul carora, la nevoie, in functie de cautarile lor creative, puteau apela. Actionand in acest fel, in Materia Timpului, Richard Serra a reusit nu numai sa genereze in otel tipare formale imposibil de dobandit prin alte mijloace decat cele digitale, dar mai ales sa genereze raspunsuri sculpturale inedite in fata intrebarilor fundamentale: „Ce este timpul?”, „Ce este spatiul?”.
Depasind provocarile materiale, tehnologice, conceptuale si logistice extreme, aceasta instalatie plaseaza sculptura pe orbita interdependentei in relatie cu publicul si raspunde dorintei lui Richard Serra de a-si aduce un aport original la efortul postmodern de integrare coparticipativa a privitorului in ansamblul operei de arta si al contextului definit de aceasta. – Septimiu Jugrestan