Teo de la 16 la 18

Dupa o copilarie cu multe hopuri si complicatii (inclusiv medicale), Teo incepe sa inteleaga, treptat, ca nu e ca ceilalti. Pleaca la studii din Regali in Mirodeni, apoi le continua la Cartonati si, de acolo, calatoreste (aproape) incontinuu, de la SFarsiti la Imperali & more.
Cu fiecare oras/tara/continent, cu fiecare experienta, lucrurile se accelereaza si o iau razna, atat pe plan personal – iubiri, abuzuri, casatorie, suferinta, supravietuire -, cat si profesional. Minte spectrala, culturala si spirituala, preschimbari tulburatoare, aventuri si descoperiri finale frapante, astea sunt „ingredientele” unui roman extraordinar.
Daca exista (si daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti) un tesut literar viu care iriga – prin capilare, artere, vene de cuvinte – viata literaturii, din limbaje concurente si reprezentari inedite, din senzatii si idei noi, maturand incremenirea oficiala si dand forma traitului aici si acum, cel de-al doilea roman al Ralucai Nagy, Teo de la 16 la 18 , acolo ne transporta. Forma acestui roman vizionar, zguduitor si dens – un fel de interstitiu intre viata si moarte -, care se leaga subteran nu doar de proza constiintei, ci si de poezia vie (trecuta, adica, prin aceeasi constiinta alerta), este de-a dreptul incandescenta.
O forma fulguranta, as zice, rezultata din fiecare furtuna in ochiul careia personajul principal, o fata (nu chiar) ca toate, isi pastreaza umorul. Un umor nebun – de limbaj, situatii, personaje – care devine adevaratul sistem de intelegere a realului si a irealitatii lui.
– Simona Sora Provoaca limitele limbajului, imblanzeste granitele genurilor, te ademeneste intr-un Babel contemporan. Cu nerv si personalitate, cu umor si sarcasm, cu mituri, doctrine si realitati de astazi.
Des-face si re-face lumea dupa propria viziune – inconfundabila, deja, caci o zaresti pe scriitoare in spatele fiecarui spatiu gol. Altfel spus, Raluca Nagy revine cu un al doilea roman: complex, excentric si, indraznesc sa spun, singular in literatura romana contemporana – atat din punct de vedere stilistic, cat si narativ.
Dupa Un cal intr-o mare de lebede , si Teo de la 16 la 18 este o carte irepetabila. – Eli Badica, coordonatoarea colectiei n’autor