Viziunea teologica a lui Barron, asa cum a fost ea dezvoltata in ultimii treizeci de ani, este profund instructiva. Barron pledeaza cu forta in favoarea unei intelegeri a realitatii centrata pe Dumnezeu, in care Dumnezeul Creator revelat in Scriptura se gaseste intr-o relatie necompetitiva cu creaturile sale si in care predomina adevarul „coinerentei” (pe care il voi explora mai jos).
Desi pretuieste studiile istorico-critice, el apara totusi veridicitatea portretelor biblice ale lui Isus Cristos cel rastignit si inviat si aseaza aceste portrete in contextul Scripturilor lui Israel. Barron lumineaza bunatatea, adevarul si frumusetea traditiei catolice, fara sa treaca peste esecurile multe si grave ale catolicilor.
De asemenea clarifica faptul ca viata morala catolica este simultan cruciforma si propice unei infloriri umane veritabile, asa cum se poate vedea in vietile sfintilor in virtutile si suferintele lor. El dezvolta o spiritualitate bogata din punct de vedere liturgic si doctrinar, una implementata prin intermediul catorva practici precum faptele milei si rozariul.
Dupa cum afirma cardinalul Francis George, catolicismul implica o „spiritualitate” istorica, publica si comunitara.