Cand rasfoiesti paginile istoriei artei romanesti a secolului XX, un secol zbuciumat, traversat de doua razboaie mondiale, suferind doua ocupatii straine si un regim social insensibil la arta, constati ca majoritatea artistilor au urmat traiectorii ale unor vocatii creatoare proprii sau hotaratoare de un «eu» superior muritorilor pragmatici. Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Constantin Brancusi, Theodor Pallady, Camil Ressu, Gheorghe Petrascu, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Ion Gheorghiu, Constantin Piliuta, Sabin Balasa pot constitui exemple stralucite ale trecutului nostru artistic.
Pornind de la evaluarea acestora si asezarea lor pe simeze, il descifram pe Mihai Cotovanu. El se constituie un «continuator» sincer si talentat al traditiei… […] Mihai Cotovanu ne demonstreaza ca detine o maiestrie traditionala de a picta portretele… Forta sa de munca este impresionanta, fiind impins inainte de un foc misterios si mistuitor numit talent, care ne da certitudinea valorilor si a perspectivelor sale de a deveni un reprezentant fidel al picturii iesene.
– Mircea Deac
