Timpul nostru

In Bucurestiul interbelic, Lorendi, o tanara nascuta in mahalaua Flamanda, lasa in urma o existenta searbada si marcata de lipsuri pentru a se casatori cu Leontin, o figura controversata in cercurile influente ale epocii. Lorendi se adapteaza insa cu greu la noua ei viata de sotie si mama, simtindu-se tot mai vulnerabila in fata exigentelor ce ii sunt impuse de familie si societate.
Dar o intalnire neasteptata ii ofera sansa evadarii dintr-o existenta in care totul pare stabilit dinainte pentru ea, iar la varsta de 28 de ani Lorendi dispare fara urma. Un secol mai tarziu, stranepoata ei, Alice, descopera in mansarda casei in care aceasta a locuit o fotografie si un caiet cu pagini nescrise.
Pornind de la cele doua obiecte vechi, tanara incepe sa studieze cu mai multa atentie istoria familiei sale. Ce ascundea Lorendi in momentul disparitiei?
Ce secrete au pastrat in toti acesti ani ceilalti membri ai familiei? In cine mai poate avea incredere?
Care este misterul caietului nescris? Pentru a gasi raspunsuri, Alice va trebui sa vada dincolo de jocul aparentelor si sa asculte vocea unui martor invizibil: Timpul.
Pastrator al tuturor povestilor de viata, acesta deapana istoria intretesuta a oamenilor si locurilor, dezvaluindu-si totodata adevarata natura, ce pare a avea o componenta profund umana. Timpul este mai mult decat o calitate a universului, iar prezenta sa nu este dictata numai de legile fizicii.
Timpul este un povestitor curios si ingaduitor, este firul care leaga destinele personajelor, punctand momentele de cotitura si reflectand asupra alegerilor facute. Romanul propune descoperirea treptata a unei crime din trecut, pornind de la o fotografie.
Cu o intriga buna, scrisa intr-un stil curat, cartea este si o intoarcere credibila si documentata la perioada interbelica – pana in anii ’50 si apoi pana in prezentul naratoarei. Miruna Vasilita, aflata la a doua carte, este o prozatoare atenta la configurarea povestii, preocupata de suspans si de final, mergand pe tiparul prozei traditionale, cu personaje bine alcatuite si discurs epic curgator.
– Doina Rusti Exista povesti care ajung sa dispara din memoria oamenilor, a istoriei, a timpului, prin indiferenta, detasare sau, pur si simplu, prin evanescenta martorilor. Miruna Vasilita ne daruieste insa o bucurie imensa, reusind sa scoata la iveala, cu puterea imaginatiei, o poveste de demult, impletita de oamenii zilelor noastre si incadrata perfect in istoria Bucurestiului.
Iar acest demers ii reuseste perfect, deoarece este ajutata de Timpul nostru, atat martor, cat si povestitor, devenit brusc implicat in itele complicate ale unor vieti. O autoare care, in secolul XXI, are curajul de a scrie o carte despre oameni obisnuiti, unde povestea de iubire capata (si) un iz politist, iar totul este scufundat in sentimente, priviri si ganduri pe care le recunoastem ca fiind ale noastre, merita felicitari – pentru ca este o onoare si o incantare sa citesti acest roman.
– Odilia Rosianu