Toluen

Am citit Toluen ; carte puternica; la fel ca in Strigatul lui Munch, Camelia Iuliana Radu traverseaza o tragedie imensa. Voce curajoasa, eroica, inedita; motto ironic, metafore acute; timbru ecologic; civic; cazuri concrete, portrete tragice, oras transformat in arena unei imense tragedii recitata de o Cassandra vizionara, muribunda, asfixiata, care denunta dezumanizarea generalizata, dragostea cu miros de benzen.
Fiintele sunt deseuri; in acelasi timp, portretele parintilor sunt deosebite. TOLUEN , LETAL!…
Lasa pe ganduri… – ANGELA MAMIER NACHE Camelia Iuliana Radu scrie ,,plin” si autenticist despre experiente personale regasite in cercuri tot mai largi, in cele familiale, comunitare si sociale.
Cotidianul ceausist pe care-l reinvie, prin flashback-uri, dintr-un plan prezent sau prin rememorare anume orientata, nu este strivit de o simbolistica anticomunista, asa cum se intampla, din pacate, in multe pagini de literatura care ar trebui sa contina marturii, nu manifeste ideologice. Autoarea reinsufleteste un timp si o lume cu tot cu grotescul lor deformator, dar si cu firescul, cu banalul de viata pe care nici macar un regim dictatorial nu-l poate radia.
[…] cu cat timpul trecut este mai incarcat cu interdictii, constrangeri, deposedari, traume, cu atat poezia e mai vie si mai intensa. Expresivitatea lirica pare garantata atunci cand un autor talentat, precum Camelia Iuliana Radu, face o suita din absurdul unei epoci.
– DANIEL CRISTEA-ENACHE, Trei poeti, Romania Literara nr.13, 2017