Tortura pe intelesul tuturor

Cu mos Alexa aveam sa impart celula multa vreme. De la el am aflat, chiar in prima zi, ca ma aflu in arestul Ministerului de Interne de pe strada Uranus, la doi pasi de biserica Mihai Voda si de Arhivele Statului, si ca nimeni nu scapa din ghearele Securitatii necondamnat.
— Dar sunt nevinovat, am zis eu. — Mai ales nevinovatii nu scapa.
— Ce condamnare ai? intreba gardianul.
— Zece ani, raspundea condamnatul. — Da’ ce-ai facut?
— N-am facut nimic. — Minti, banditule, daca nu faceai nimic, iti dadeau trei.
In sistemul de represiune care a stapanit Romania mai mult de patruzeci de ani, exista o categorie de slujbasi ce s-a acoperit de-a pururi de rusine. In ea s-a intalnit coruptia magistratului civil cu brutalitatea soldatului.
Din aceasta acuplare morbida s-a nascut mercenarul de tip nou: judecatorul militar. Daca securistul de rand urmareste, pazeste si, la nevoie, ucide oameni nevinovati, daca anchetatorul smulge prin tortura marturii mincinoase, daca procurorul (si el militar) lanseaza acuzatii delirante, toti acestia pot avea sentimentul ca isi fac datoria.
Insa judecatorul nu are scuza. Tinut sa imparta dreptatea, el a dat cele mai aberante sentinte din istoria justitiei romane.
Potrivit statisticilor, pierderile Romaniei in cel de-Al Doilea Razboi Mondial au depasit 300.000 de morti: 147.000 pe frontul de rasarit, 167.000 pe cel din apus. Pe timp de pace, au avut de suferit, din motive politice, peste 2.000.000 de persoane: retinuti, anchetati, condamnati prin sentinte judecatoresti, condamnati administrativ, internati in colonii de munca sau in clinici psihiatrice, deportati.
Dintre acestea, au pierit in celule sau in lagare de exterminare cam 300.000.