Name: Tradarea se cuibarise demult in securitate
Brand: Constantin Aioanei
SKU: 9786069703595
Price: 35 RON
Availability: InStock

LEI

Recenzia noastra

Cartea lui Constantin Aioanei te pune într-o poziție foarte ciudată și totodată fascinantă, pentru că te face să te gândești la tot felul de lucruri pe care, poate, nu le-ai suspectat până acum despre zona de securitate și politică din România acelei perioade. Când o citești, ai senzația că pășești pe un teren plin de secrete bine păzite, de alianțe obscure și de trădări care s-au cochetat ani la rând fără ca nimeni să bănuiască nimic. E ca și cum autorul îți dă o cheie secretă să intri în spatele cortinei și să vezi cum se juca cu adevărat joaca politică și de spionaj.

Una dintre cele mai intrigante părți ale cărții este faptul că, în spatele discursurilor oficiale, se află o realitate dublă, plină de infiltrații, trădări și manipulari. Aioanei spune, pe neașteptate, cum liderii din marile puteri, precum Gorbaciov și Bush, încercau de fapt să-l elimine pe Ceaușescu, iar securitatea era în mâinile lor, infiltrată de KGB într-un procent alarmant. Pe măsură ce citești, parcă începi să înțelegi ce înseamnă să fii jucător într-un joc atât de complicat, în care nimic nu e ce pare a fi și unde fiecare mișcare poate avea consecințe devastatoare.

Dar nu doar lumea internațională sau cei din afară sunt cei care joacă roluri importante. Constantin Aioanei ne face să înțelegem că, în interior, în sânul Securității, lucrurile nu stăteau deloc bine. Se vorbește despre oameni infiltrați de agenți străini, despre trădări din interior, despre cum totul a fost construit și comandat din exterior, până când totul a ajuns să se prăbușească în 1989. Parabéns, ai impresia că întreaga armată se află sub un nor de suspiciune, și chiar vei fi tentat să te întrebi cine mai putea fi de încredere.

Ce face cartea cu adevărat specială e că nu e doar o relatare istorică, ci și o experiență personală. Iulian Vlad, ultimul șef al D.S.S., povestește cu ce dificultăți s-a confruntat, cu trădările din propria sa echipă și cu ce riscuri a avut pentru a păstra secret adevărul. E ca și cum ai urmări o dramă plină de tensiune, în care trădările se negociază la nivel înalt, iar loialitatea e pusă într-un mod extrem de delicat. În plus, se simte clar faptul că chiar și cei pentru care ai avea mari așteptări pot fi corupți și infiltrați, ceea ce face totul mai uman și mai tragic în același timp.

Per total, cartea lui Constantin Aioanei nu e doar o simplă istorie, ci și o poveste despre trădare, curaj, și despre cum tot ce părea de neclintit s-a prăbușit ca un castel de cărți. O lectură care te face să te gândești de două ori înainte să crezi tot ce vezi pe fața oficială a evenimentelor. Cu o tonă de informații bine documentate și cu reflecții personale, cartea te invită într-un tur al întunericului din spatele scenei, într-o lume unde se fac și se desfac destinele națiunilor — o lume care, chiar dacă pare departe de noi, ne afectează și pe noi în mod indirect, poate chiar mai mult decât am crede.”

Descriere

Tradarea se cuibarise demult in securitate – Cum era supravegheata institutia securitatii regimului comunist Liderii celor doua mari puteri (Mihail Gorbaciov si George Bush – n.n.) vor pur si simplu sa scape de Ceausescu prin intermediul Securitatii, infiltrate in proportie de cel putin cincizeci la suta de agenti K.G.B., acesta fiind si motivul pentru care atat de detestata politie politica nu va fi epurata dupa revolutie. – Patrick Pesnot, jurnalist si scriitor francez Moscova si Washingtonul au dorit inlocuirea lui Ceausescu si au facut presiuni in acest sens.
Bineinteles ca a existat si o interventie straina; circumstante externe si nu interne au impus ritmul (evenimentelor – n.n.) – Cinghiz Abdullaev, general rez. GRU …la Securitate cartitele nu au fost la niveluri mari, au fost la niveluri mici, spre deosebire de Armata unde „se ajunsese sus” …
mi-e greu sa spun si e dureros si trist sa spun ca un loctiitor al sefului Directiei de contraspionaj devenise intr-un fel sau altul agent al unui serviciu de informatii. – Iulian Vlad, ultimul sef al D.S.S.
Instructorii si consilierii sovietici, in frunte cu generalul K.G.B. Alexandr Mihailovici Saharovski, nu au stat degeaba in Romania, la inceputurile anilor ’50.
Ei au conceput, organizat si au adus in stare de functionare „aparatul de securitate” din Romania dupa chipul si asemanarea lor. Au recrutat agentura secreta din randurile celor mai buni ofiteri, i-au chemat la Moscova pentru instruire, apoi i-au sprijinit sa urce imediat treapta cu treapta in ierarhia profesionala, pentru ca ulterior sa poata fi activati doar in momente in care puteau sa dea maximum de randament, iar contrainformatiile sa nu poata ajunge la ei.
– C.T. Tradarea se cuibarise in Securitate mai de mult, inca din 1967-1968 si s-a adancit incepand cu 1973.
In 1989 doar s-a desavarsit acest act. – C.A.
In decembrie 1989 a fost o lovitura de palat cu sustinerea Securitatii… „prin tot ceea ce am facut, eu am venit implicit si explicit in sprijinul lui (adica a lui Ion Iliescu – n.n.)…
,,atat institutia pe care am condus-o cat si eu, personal, ne-am adus contributii insemnate la victoria revolutiei” … daca vreunul din comandantii carora le-am dat dispozitiile respective m-ar fi tradat, in mod cert (…) s-ar fi dispus impuscarea mea pe loc fara nici o judecata.
– Iulian Vlad, ultimul sef al D.S.S. Generalul Vlad a avut tot timpul <> impotriva contra- informatiilor militare care, dupa ce au descoperit stagiul sau de pregatire la Moscova, din 1956-1957, secret ascuns cu grija mai ales pe timpul Operatiunii „Barajul”, l-au trecut in randul suspectilor principali in aceasta problema.
– C.A.