Colectia Clasicii Literaturii Universale , ofera iubitorilor de lectura traduceri ale cartilor-cheie, a caror repunere in discutie coincide cu fiecare noua generatie de cititori. La intersectia dintre fascinatie si exasperare, criticii l-au tratat pe Hamlet cu pasiunea si uneori cu vehementa de care el insusi da dovada in piesa.
Pentru romantici, Hamlet este un suflet delicat, poet al fiintei chemat spre o actiune pe care nu poate sa o implineasca ( Goethe ), geniu contemplativ, print al filozofilor ( Schlegel , Hazlitt , Hugo), un Prometeu al ezitarii si al interiorizarii (Hugo) – simtiti crescendo-ul. Ideea unui „geniu intelectual”, purtata in secolul XX de marele critic al tragediei shakespeariene A.
C. Bradley, rasuna pana la Harold Bloom, care vorbeste despre „geniul constiintei occidentale”.
– Adrian Papahagi Cronica sangeroasa a vietii de palat, Hamlet este o tragedie endogamica; tragedia se incheie cu stingerea unei dinastii pe maldarul de cadaver, in care oameni rai si oameni buni zac, fara deosebire, unii peste altii. Cauza fatala, luxurioasa Gertruda, suverana copartasa la tronul danez si deci sotie a regelui Hamlet, cu care are ca fecior de varsta studenteasca pe printul Hamlet, aluneca la dragostea adultera si inca incestuoasa a cumnatului Claudius, care isi ucide fratele, urmandu-I la tron si sotie.
Imprejurarile extraordinare aduc de la studii pe tanarul Hamlet: vazandu-se fara parinte, fara mama si fara coroana, la care, desi traditional elective, aspira cu fireasca legitimitate, el simuleaza nebunia, pentru ca in timp sa se poata ascunde si razbuna. -Vladimir Streinu