Tratat de criminalitate informatica Vol.1

Tratatul de criminalitate informatica (Vol. I) este prima lucrare autohtona care isi asuma o analiza juridica cu adevarat aprofundata, dar in acelasi timp multidisciplinara, a fenomenului criminalitatii informatice.
Din start, scopul declarat al lucrarii este acela de a acoperi lipsurile actuale identificate in literatura de specialitate autohtona si de a oferi solutii jurisprudentiale lipsite de echivoc la diverse probleme ce au generat o practica judiciara neunitara sau solutii discutabile in plan juridic. Desi ocazional analiza este una in plan conceptual, centrul de greutate al acestui tratat consta in analizarea separata a sute de exemple identificate indeosebi la nivelul practicii judiciare si propunerea unor incadrari juridice concrete, insotite de argumente in vederea respingerii altor constructii juridice apreciate ca fiind discutabile.
Lucrarea face o radiografie completa a trei infractiuni: accesul neautorizat la un sistem informatic (art. 360 C.pen.), frauda informatica (art.
249 C.pen.) si falsul informatic (art. 325 C.pen.).
Nu au fost insa ignorate nici raporturile juridice deosebit de complexe existente fie intre infractiunile informatice, fie intre acestea si alte infractiuni traditionale. Analiza este, asadar, extinsa dincolo de sfera criminalitatii informatice.
Cu titlu de exemplu, cititorii se vor putea lamuri cu privire la: – raportul dintre accesul neautorizat la un sistem informatic si violarea secretului corespondentei (in ceea ce priveste accesarea corespondentei electronice), furtul (cu privire la accesarea sistemului informatic sustras anterior), furtul de folosinta (in ceea ce priveste utilizarea fara drept a terminalului de comunicatii) etc.; – raportul dintre frauda informatica si infractiunea de inselaciune (comisa prin mijloace informatice), alterarea integritatii datelor informatice, perturbarea functionarii unui sistem informatic, falsul informatic, furtul de folosinta (in ceea ce priveste utilizarea fara drept a serviciului de Internet sau de telefonie), abuzul de incredere, distrugerea, delapidarea etc.; – raportul dintre falsul informatic si infractiunea de inselaciune, falsificarea unei inregistrari tehnice, evaziunea fiscala sau infractiunile traditionale de fals in inscrisuri. Nu in ultimul rand, lucrarea incearca sa contureze anumite criterii pentru o mai buna delimitare intre infractiunea de frauda informatica si inselaciunea traditionala comisa prin mijloace informatice sau intre infractiunea de fals informatic si infractiunile traditionale de fals in inscrisuri.
Mihail Udroiu, despre lucrare: Existenta contemporana este foarte diferita de ceea ce se intampla nu mai tarziu de 50 de ani in urma, cand era dificil de imaginat comiterea unor activitati infractionale asupra sau prin intermediul bancomatelor (automated teller machine – ATM), instrumentelor de plata electronica (cardurile bancare), terminalelor POS (point of sale), ceasurilor, telefoanelor sau televizoarelor inteligente, a dispozitivelor din categoria Internet of Things (IoT) ori a retelelor de socializare. Aceasta particularitate a atras dupa sine si aparitia criminalitatii informatice, care afecteaza modul in care, in prezent, ne traim viata si impune o reflectie speciala in scopul intelegerii riscurilor pe care aceasta le implica.
Astfel, criminalitatea informatica trebuie sa reprezinte o preocuparea fireasca pentru orice jurist, la fel cum analiza violentei constituie un obiect de studiu pentru orice cercetator al naturii umane. Tinand cont si de faptul ca insesi notiunile de „criminalitate informatica” sau de „criminalitate in cyberspatiu” (in esenta, intersanjabile) sunt in continuare relativ echivoce si dificil de definit, precum si de „tineretea” doctrinei in acest domeniu, Tratatul elaborat de George Zlati constituie o aparitie remarcabila, de acelasi calibru cu principalele lucrari publicate in literatura juridica straina.
Scrisa de unul dintre cei mai profunzi si originali analisti din gandirea juridica contemporana romana, Tratatul de criminalitate informatica abordeaza accesul neautorizat la un sistem informatic, frauda informatica si falsul informatic intr-un mod clar, detaliat si plin de intelepciune, astfel incat sa fie la indemana oricui intelegerea particularitatilor acestor fenomene infractionale. Desi si-a inceput viata ca o cercetare in cadrul scolii doctorale, lucrarea a atins anvergura unui veritabil Tratat prin modalitatea in care a fost elaborata, autorul procedand la o analiza in detaliu atat a celor mai relevante lucrari din doctrina romana, dar mai ales straina (anglo-americana, italiana, germana, franceza, spaniola), cat si a majoritatii implicatiilor practice ale accesului neautorizat la un sistem informatic, fraudei informatice si falsului informatic, precum si a corelatiilor multiple pe care aceste infractiuni le au cu alte norme de incriminare.
Este o lucrare voluminoasa, insa era natural sa fie astfel, intrucat niciuna dintre sferele vietii sociale susceptibile de a fi afectate prin comiterea infractiunilor sus-mentionate nu ramane neatinsa de analiza, autorul relevand o deosebita capacitate de a intelege vulnerabilitatile la care sunt expuse persoanele fizice sau juridice in momentul folosirii unui sistem informativ. Astfel, sunt studiate cu un pronuntat accent practic, printre altele: obtinerea de date informatice prin phishing; contrafacerea de pagini web, punerea in vanzare, pe Internet, a unor bunuri fictive; folosirea de la distanta [remote access] a unui sistem informatic prin intermediul Team Viewer; accesarea unui cont bancar online; atacurile de tip denial-of-service [DoS attack]; utilizarea unui program informatic tip keylogger, pentru a intercepta datele introduse de la tastatura de catre victima; infectarea unor sisteme informatice cu un program malitios (virus); furtul [transferul neautorizat] de monede virtuale; activitatea de phishing si pharming; emiterea frauduloasa a unui instrument de plata electronica sau furtul de identitate.
Din aceasta perspectiva, prin analiza pragmatica a faptelor indreptate impotriva sistemelor ori datelor informatice ori a celor unde faptuitorul foloseste sistemul informatic pentru a comite infractiunea, Tratatul de criminalitate informatica se invedereaza a fi o veritabila lectie de viata, care ofera un spor de intelepciune in utilizarea obiectelor inteligente intr-o lume informatica complexa si plina de riscuri. Prin urmare, fata de amploarea si actualitatea criminalitatii informatice, acest Tratat este o lectura obligatorie pentru orice practician in justitia penala.
Va recomand cu caldura sa cititi atent Tratatul scris de George Zlati, pentru ca in mod sigur va schimba ceva din modul in care ati perceput criminalitatea informatica si va va oferi suficiente argumente ori sfaturi practice pentru a va descurca eficient in cyberspatiul contemporan.