Imaginați-vă pentru un moment cum a fost, în anul 1933, când Dimitrie Cuclin a lansat în lumea muzicologică românească un lucru cu adevărat revoluționar: “Tratatul de estetica muzicala”. Până atunci, studiile despre muzică aveau o anumită direcție, dar acest volum a adus ceva cu totul nou – o abordare sistematică și profundă a filosofiei din spatele artei sunetelor. Într-un context cultural plin de energie și idei noi, Cuclin nu doar că a scris despre muzică, ci a reușit să îi dea o dimensiune filosofică, să o ridice la nivelul unui dialog între gândirea profundă și simțire.
Ce face cu adevărat special acest tratat? Ei bine, înainte de toate, trebuie înțeles că lucrările sale nu sunt doar despre note și compoziție, ci despre sensul și scopul muzicii. Cuclin analizează de ce și cum ne influențează muzica, ce înseamnă pentru noi ca ființe și cum putem să o înțelegem dincolo de simplele tehnici sau reguli. Într-o perioadă în care marile personalități ale culturii române – Vianu, Blaga sau Iorga – puneau bazele gandirii estetice naționale, Cuclin și-a adus contribuția cu o perspectivă distinctă, concentrată pe impactul filosofic al muzicii.
Ceea ce e cu adevărat interesant e modul în care găsește cuvintele pentru a transmite complexitatea gândirii sale, fără să devină obositor sau prea academic. Volumul devine astfel o conversație, un fel de dialog cu cititorul, în care ideile se succed cu naturalețe și în care poți simți că autorul își pune sufletul în fiecare paragraf. În plus, abordarea sa aduce în prim-plan ideea că muzica nu e doar o artă, ci un mod de a ne conecta la interiorul nostru și la lumea din jur. Cuclin ne invită să reflectăm mai profund, să nu mai vedem muzica doar ca pe o plăcere, ci ca pe o cale către înțelepciune și înțelegere.”
In spatiul gandirii muzicologice romanesti, publicarea Tratatului de estetica muzicala al lui Dimitrie Cuclin in 1933 a reprezentat un moment fondator. Aparut intr-o perioada de efervescenta culturala interbelica, volumul lui Cuclin este prima lucrare originala si sistematica dedicata in tara noastra principiilor filosofice ale artei sunetelor.
In anii in care personalitati precum Tudor Vianu, Lucian Blaga sau Nicolae Iorga articulau directii majore in estetica generala si in gandirea culturala romaneasca, Cuclin si-a adus contributia distincta in domeniul muzical, ridicand reflectia asupra muzicii la acelasi nivel de profunzime si rigoare conceptuala.