Privit in ansamblul sau, tratatul de fata isi propune sa efectueze cercetarea fundamentala a fenomenului artistic muzical, desigur, in limitele si dupa programul ce revine teoriei muzicii — disciplina sistematica de baza in contextul celor care laolalta alcatuiesc stiinta muzicii. Ca obiectiv de prim ordin, tratatul urmareste sa cerceteze si sa comenteze aspectele contemporane ale limbajului muzical, sa consemneze schimbarile intervenite in campul artistic pentru a le transpune apoi in sfera gandirii teoretice obisnuite.
Insotind permanent enunturile teoretice cu demonstratii si exemple muzicale extrase din marile valori artistice universale si romanesti, studiul are in vedere nu numai cercetarea fenomenului muzical si linia esentiala a evolutiei sale contemporane, ci, totodata, si formarea unei atitudini estetice, axiologice fata de operele de arta elaborate de-a lungul veacurilor. Adesea, in formularea si sustinerea principiilor se apeleaza — printre ,altele — la argumentul istoric, menit si acesta sa confirme sau sa infirme teze si conceptii ale diferitelor curente si scoli de interpretare teoretica a fenomenului muzical.
Pe drumul elaborarii unui asemenea studiu, am gandit cat adevar exprima Feruccio Busoni in comentariul sau la „Clavecinul bine temperat” a lui Johann Sebastian Bach, sustinand ca o lucrare teoretica chiar daca nu ajuta la faurirea unor motive muzicale noi si frumoase, ea ar trebui totusi sa ajute la „recunoasterea frumusetii celor existente” si poate la prevenirea ivirii, in continuare, a unor forme dovedite ca nevalabile…
