Treptele fericitilor

Treptele fericitilor e un volum scris intr-o proportie covarsitoare dupa decesul Mamei, ce are un dulce nume slav – Liubovi, care inseamna „iubire”. E vorba de o serie de dialoguri vii, exasperant de vii, cu ceea ce numesc eu „matca fiintei”, prin care ai fost adus aici.
O parte din aceste dialoguri si psalmi e transcrisa in acest volum si simt ca aceste poeme i-ar ajuta pe multi sa se reapropie, din alt unghi, de parintii lor. Devii mai tacut dupa ce pleaca Parintii…
Acceptand faptul ca ei s-au retras in nevazut, simti ca in realitate ei… n-au plecat, ci sunt, clipa de clipa, cu tine.
De dorul de ei exclus sa te vindeci, pentru ca prezenta lor e resimtita pana la un soi de tiranie, uneori dulce, alte dati insa imperativa, ziditoare as spune. – Aura Christi Viata traita ca-n somn in miezul unei tornade, din care, uneori, un inger uituc ma smulge si cade.
Dispare apoi si ma aduna, redandu-ma focului iar. Ce sa fac, Doamne, cu acest bezmetic hotar, peste care pasesc fara a clipi din ochi, fara sa inteleg ceva?
Stiu doar gustul arderii de tot, mostenit pe vremuri, candva, fara sa-mi amintesc cand anume, de unde si cum… Jariste. Seara.
E tornada de gratie; in miezu-i incins: aceeasi, salvatoare, scara.