Tricolorul in alb si negru. O pledoarie pentru nuante

Imi amintesc prima data cand am deschis cartea „Tricolorul in alb si negru. O pledoarie pentru nuante” de Gabriel Purcarus, si am simtit de la bun inceput ca urmeaza ceva diferit. Autorul nu incerca sa ne ruineze cu teorii complicate sau cu analize scolastice plictisitoare, ci ne provoca sa ne uitam sincer in oglinda societatii noastre, cu toate nuantele ei, nu doar in alb si negru, ci in toate culorile si nuantele pe care le poate avea. A fost ca si cum cineva ne-ar fi atras de maneca si ne-ar fi spus, „Hai sa vorbim de lucruri adevarate, fara ocolisuri.” Este o carte care te pune pe ganduri si, totodata, te invita sa fii sincer cu tine insuti. Gabriel Purcarus nu are nicio intentie de a arunca vina sau de a da raspunsuri simple. El prezinta, mai degraba, un puzzle al fata si spatelor acestei „lumii romanesti”, pe care multi dintre noi o percepem adesea ca fiind atat de simpla si de restransa in limitele ei. Dar el ne indemna sa vedem ca realitatea e mult mai nuantata, ca exista culori si sensuri pe care le-am putea ignora daca nu ne-am deschide ochii si inima. Mi-a placut cum, dintr-o data, o discutie despre valori nationale sau despre aderarea in spatiul Schengen devine o poveste personala, o reflectie asupra vietii noastre, a identitatii si a viitorului. Autorul nu se fereste sa foloseasca ironia fina sau chiar autoironia, si asta face ca lectura sa devina spontana, aproape ca un dialog cu un prieten bun. Iti dai seama ca nu e doar o analiza, ci un exercitiu de introspectie, o invitatie de a privi dincolo de sloganuri sau prejudecati. Pe parcurs, am simtit ca purtam un tur prin peisajele „lumii romanesti” de astazi: cu aparentele ei clare, dar si cu toate nuantele complicate, cu frustrarile si sperantele ei. Si, desi poate parea ca abordeaza teme grele sau sensibile, cartea asta nu are tonul acela pesimist sau didactic. Ba dimpotriva, e plina de optimism, de o incredere subtile ca, daca ne uitam mai sincer la noi, vom descoperi ca purtam atatea culori si potentiale pe care uneori nu le valorificam. In definitiv, „Tricolorul in alb si negru” mi-a lasat un gust de dolce vita, de o romanitate complexa si captivanta, pe care trebuie sa o intelegem dincolo de sterotipuri. Este o lectie despre curajul de a ne privi in oglinda si de a ne accepta nu doar in alb si negru, ci in toate nuantele care fac ca viata noastra sa fie cu adevarat autentica si plina de sens.