Tu si alte femei

Noul roman al lui Dumitru Crudu – Tu si alte femei – aduna toate trasaturile prozei lui de pana acum, impingandu-le insa spre o caricaturizare diabolica. Circularitatea gogoliana (in lectura lui Nabokov), lipsa cosmaresca a oricarei satisfactii (fie ea erotica, sentimentala, artistica), excesul sau hiperabundenta sexualitatii, goana continua dupa o figura feminina aflata in continua metamorfoza, un dinamism psihotic, toate acestea semnalizeaza existenta unui fond profund melancolic, a unui dor de liniste aproape metafizic.
Romanul lui Dumitru Crudu este, in aceasta lectura, unul al protestului, pentru ca toata viermuiala umana pe care o pune in scena nu este decat negativul filmului pe care si-l doreste a-l proiecta: unul al absentei razboiului, al existentei iubirii si al artei revalorizate. Prin natura aceasta militanta a prozei sale, Dumitru Crudu sa dovedeste a fi, inca o data, ce a fost, romantic.
– Bogdan-Alexandru Stanescu Oxana, Iulia, Nina, Livia. Tanta, Sveta, Gagarin, Artur, Serhii sunt doar o parte dintre eroii lui Dumitru Crudu, la fel cum Flutura, Chisinau, Tbilisi, Stepanakert, Brasov, Balcic, Odesa sunt doar cateva dintre orasele in care se desfasoara numeroasele povesti ale acestui roman atipic, aluvionar, cu scene dramatice, cu observatii acut poetice, cu o chestionare permanenta asupra celui captiv intr-un spatiu sfasiat de conflicte, cu pagini care raman in mintea cititorului mult dupa inchiderea cartii.
De la iubirea candida, superb prinsa in capitolele despre adolescenta, se ajunge la dragostea contorsionata din studentie, cand bandele de interlopi fac legea, sau la cea sfasietoare din caminul studentesc devenit peste noapte teatru de razboi, unde se moare nu doar de foame, ci si in urma violurilor si a bestialitatii greu de inchipuit. Eroul, cand Mircea, cand Dumitru, aluneca prin maruntaiele unei realitati pe care n-o poate ocoli, precum soldatul de hartie dintr-un cantec de Bulat Okudjava, incercand sa ramana la suprafata, luptandu-se sa nu „arda” cu totul.
Iar cititorul, dornic sa afle deznodamantul, nu lasa cartea din mana. – Ioana Nicolaie