Cartea „Tulpini de ganduri visatoare” a Corinei Stricescu este o incursiune delicata si plina de emotie in lumea tainica a gandurilor si a viselor. Ceea ce m-a impresionat de la inceput a fost modul in care autorulia reuseste sa transforme lucrurile simple ale vietii de zi cu zi intr-o poezie a sufletului. Imaginea cu scaune de metrou sau pasii plimbarilor prin Bucuresti nu sunt doar detalii cotidian, ci devin simboluri ale unei filozofii calme si contemplative despre trecerea timpului si frumusetile ascunse din jur.
Folosind dialoguri efervescente, cartea te poarta intr-o lume interioara plina de senzatii, de ganduri care curg lin, ca o apa de izvor. Versurile sunt comparate cu floarea-de-colt, o floare delicata si rara, care reuseste sa sfideze timpul si durerea mediului dur. E o imagine frumoasa, pentru ca ne aduce aminte ca, indiferent de greutatile vietii, frumusetea interioara si speranta pot sa infloreasca, chiar si in cele mai aspre contexte.
Autorul abordeaza tematica naturii si a schimbarii, aratand ca, la fel ca niste nori schimbatori, gandurile noastre evolueaza si se adapteaza, dar raman mereu parte integranta a noii noastre identitati. Poetica descriere a florii-de-colt, protejata si pretuita, ne transmite un mesaj puternic despre fragilitatea si valoarea vietii. Cartea nu e doar despre poezie sau despre ganduri, ci despre cum reusim sa pastram frumusetea si speranta in suflet, chiar si atunci cand viata e dura si plina de incercari.
Mi-a placut felul in care Corina Stricescu reuseste sa combine poezia cu observatia cotidiana, creand o naratiune fluida si captivanta. Textul aduce cu o conversatie sincera cu sine, unde gandurile visatoare si visele ne colorate devin o forma de refugiu si de reasezare a prioritatilor. La final, ramai cu sentimentul ca frumusetea se ascunde in lucrurile mici si ca, indiferent de greutatile existente, ar trebui sa ne pastram speranta si sa ne amintim ca, precum floarea-de-colt, si noi putem sa inflorim in cele mai dure conditii.
In concluzie, „Tulpini de ganduri visatoare” este o carte care te indemna sa privesti lumea cu ochi mai blanzi si sa gasesti poetica in fiecare clipa. E o lectura inspirata, perfecta pentru cei care isi doresc sa evadeze dincotidian si sa se lase purtati de ganduri si vise, dar si de frumusetea ascunsa in simplitate. E o carte care iti ramane in suflet si te face sa reflectezi asupra vietii si a rolului nostru pe pamant, cu speranta si delicatete.
Lipita de scaunele metroului sau batand pasul prin Bucuresti admirand gradini, autoarea va propune, prin dialoguri efervescente, o lume launtrica hranita de vesnicele transformari ale naturii. Versurile sunt asemuite florii-de-colt: stapane pe axa frumusetii delicate, impermeabile timpului, norilor, croite-n destin sa rasara in medii dure si sa traverseze viata prin piatra.
Odata ajunse in coroana cerului, sunt gingase, pline de sperante, nostalgice si visatoare, in pofida sortii aride pe munte. Floarea-de-colt e protejata prin lege, la fel ca viata, la fel ca poezia si la fel ca tot ce consideram sfant in legile nescrise.