Ultima geana de lumina

Champagne, 1940: Ines tocmai a devenit sotia lui Michel, proprietarul legendarei case producatoare de sampanie numite Maison Chauveau, cand germanii invadeaza Franta. In timp ce pericolele se inmultesc, Michel isi neglijeaza casnicia ca sa inceapa sa stocheze munitie pentru luptatorii din Rezistenta.
Ines se teme ca totul se va afla, dar pentru Celine, sotia pe jumatate evreica a sefului de crama care lucreaza pentru Chauveau, riscul e si mai mare, fiindca au inceput sa se inmulteasca zvonurile conform carora evreii ar fi ridicati si trimisi spre est, unde ii asteapta o soarta ingrozitoare. Atunci cand Celine face imprudenta de a-si urma impulsul inimii si de a incerca sa fie fericita cu orice pret, iar Ines comite o greseala grava, in care este implicat un colaborator al nazistilor, ele pun in primejdie vietile celor pe care ii iubesc, precum si existenta casei producatoare de sampanie care le este camin tuturor.
New York, 2019: Liv Kent tocmai a pierdut totul, cand excentrica ei bunica frantuzoaica isi face aparitia pe neasteptate, insistand sa-si ia nepoata cu ea in Franta. Insa batrana doamna are un motiv secret pentru aceasta calatorie – si o poveste tragica, veche de mai multe zeci de ani, pe care trebuie sa i-o impartaseasca nepoatei.
Atunci cand, in cele din urma, trecutul si prezentul sunt puse fata in fata, Liv se trezeste mergand pe un drum al izbavirii care duce drept catre pivnitele de la Maison Chauveau. Captivant…
o poveste plina de suspans, despre tradari, atat de ordin personal cat si politic, precum si despre curaj si sacrificiu. – Tampa Bay Times Cu o maiestrie exceptionala, Kristin Harmel construieste actiunea din Ultima geana de lumina intretesand planul trecutului cu cel al prezentului, acordandu-le pondere si importanta in mod egal si urzind, in tot acest timp, o poveste plina de secrete si de tradari care pun la incercare rezistenta, fragilitatea si josnicia fiintei umane, in general.
Din clipa in care incepeti sa cititi acest roman emotionant, nu veti mai fi in stare sa-l lasati din mana inainte de a fi ajuns la ultima pagina. – Armando Lucas Correa