Ultima tigara este o fascinanta carte de autofictiune – o colectie de povestiri inspirate din viata autorului, infuzate cu dramatism si umor. Aventurile tanarului care se straduieste sa-si gaseasca o directie, infruntand provocarile jobului de marinar, sunt doar pretextul pentru o descoperire mult mai profunda: vocatia sa de scriitor.
Pe fundalul amar al luptelor zilnice, se prefigureaza talentul de a-si transporta cititorii in universul emotiilor si al povestilor, presarate cu referinte la filme cool, muzica buna si actori celebri. Urasc cliseul ala de roller-coaster emotional, dar ce sa fac daca tocmai asa e cartea lui Silviu si eu n-am citit destul la viata mea incat sa gasesc o expresie mai inspirata?!
Montagnes russes de sentimente,poftim, ca macar sunt poliglot. Am ras si am plans citind-o.
(…) Nu insinuez acum ca Silviu Messe e vreun Shakespeare . Dar poate ca e un Beigbeder de la Marea Neagra sau chiar vreun Bukowski din cartierul Faleza Sud.
– Codin Maticiuc De unde Dumnezeu a aparut omul asta?!, m-am intrebat de mai multe ori, dar mai ales dupa ce amintors ultima fila. Unde a fost pana acum?
Cum se poate sa fii atat de bun de la debut?! Cartea seciteste pe nerasuflate.
Stiu ca ati mai auzit asta, dar acum e pe bune. – Tudor Calin Zarojanu Silviu Messe ne aduce in fata o poveste autobiografica care pulseaza de viata, autoironie siautenticitate.
Este pentru cei care vor sa inteleaga ce inseamna sa fi crescut si trait intr-o perioada incare realitatea si fictiunea se impletesc atat de firesc. – Anghel Damian Din Constanta in Siria, de la copilarie la adolescenta tarzie, terminand cu obsedanta Antichrista, te poarta pana la Ultima tigara aprinsa cu lumanarea si impartita simbolic cu tataie.
– Dan Chisu