Ultimul taran din Slatioara

In patima asta, ce sa fac? Nu-mi ajunge ziua nici iarna, nici vara, nici primavara, nici toamna, noptile ma apuca uratul si daca n-ar fi intunericul n-as pune geana pe geana; ma dor oasele, in pat, daca ma hodinesc si ma invaluie gandurile si ma seaca, ma impung ca o furca ascutita intentionat si ma pun pe fuga si ies in cerdac din viul noptii, cand pana si stelele cucaie, ma mir cat poate lumea dormi; doua vieti daca ar fi sa traiesc si patima asta nu s-ar potoli.
Rar, iarna ma apuca un dor ca sa atipesc, la biserica mai ales, in strana; mi-e frica sa nu-l supar pe Dumnezeu, altfel si dinaintea altarului ma cuprind indoielile si cand ajung acasa iau foile calendarului si le frunzaresc sa vad cate mai sunt sarbatorile care ma tin in loc din fuga mea; fiindca mie mi-a placut si imi place omul iute si ambitios si care calca cu inima…