Umbra personajului

Textele sunt supuse elongatiilor tehnicilor versului proiectiv, Intrerupte, reluate in contrapunct, intersectate, disciplinate de o ortografie specialk sugerand respiratia, alcatuind de fapt poemul unui poem in chiar momentul elaborarii sale. Axele acestei arte poetice, aparent paradoxal, sunt sincronizate dupa poetici anglofone, cu inceputul in gruparile de la Black Mountain conduse de Charles Olson, Robert Duncan si Robert Creeley.
– Marian Barbu Forma prin care Liviu Mataoanu isi exprima ideile este aceea a poeziei versificate prin apelul la sintaxa franta, care ne reda succesiunea rapida de ganduri ce are initial un punct de referinta comun. Acest punct de referinta e mutat continuu, accentul cazand pe diferite concepte pe care eul incearca sa le explice.
Dialogul instituit intre eul liric si eul interior aduce in prim plan concepte filosofice precum: adevar, timp, realitate. Modalitatea in care sunt abordate releva criza unei constiinte care se vede confruntata cu un pseudo-adevar, cu o pseudo-realitate si cu sentimentul apasator al scurgerii ireversibile a timpului.
– losefina Batto Intre vis si realitate, singuratate si omniprezenta vascoasa, intr-o asurzitoare discretie autorul recupereaza sensul propriei existente, traita oarecum fragmentar intr-o lume aproape lipsita de metafore. Proiectul poetic al lui Liviu Mataoanu pare derulat din combinarea infinita a catorva stari afective – tot asa cum un copil dezvolta in ecranul calculatorului jocul nesfarsit.
– Calin Vlasie