Umbra zidului meu

Aici, pe partea nevazuta a pielii, poezia se rasfata are curaj sa spuna cuvinte lungi nimeni nu o aude, nimeni nu o vede, nimeni nu o judeca, e poezia dintre bataile inimii. Poeta Elena Carausan este „prizoniera” unor obsesii sau intamplari existentiale la limita, devenite memorie si sursa de inspiratie.
Isi asuma curajos „transferul” lor in poezie, in formulari metaforice incarcate de sens, neostentative, cu un puternic efect emotional. – Gheorghe Mihai Barlea Elena Carausan scrie de la capat de lume cu tandrete, cu finetea unei idei de sfarsit de lume in care se intrezaresc noi inceputuri.
Cartea asta de poeme e a dragostei si nu a indiferentei, e o carte cu poeme ce deschid usile spre lumea cea mare si nu inchid nimic din ce a fost. – Marian Ilea In esenta, acest volum recent al poetei Elena Carausan este unul al meditatiei mature, grave, pe alocuri sangvinolenta, asupra vietii ca o heideggeriana curgere neabatuta spre moarte, luminata intermitent de speranta redemptiunii.
– Nicolae Iuga In noua sa carte, travaliului desfasurat in laboratorul alchimic i se adauga lucrari de disectie. Devenim martori ai unor operatii imaginare de scormonire in trupul cuvantului, cu bisturiul „iscoditor”, in cautarea semnificatiilor ultime, generatoare ale adevaratei cunoasteri: de sine si a lumii.
– Delia Muntean Semnul maturizarii discursului liric este prezent in fiecare poem. Lipsita de podoabe stridente, poezia Elenei Carausan ilustreaza un teritoriu fastuos de sentimente conjugate in metafore fertile.
Adica este o poezie autentica. – Gheorghe Parja O autoare exigenta cu sine si cu poezia pe care o scrie, care foloseste din plin metafora ampla, parabola si dublul sens al cuvintelor, care vede poezia ca pe o insotitoare de viata, ca o forma de mirare permanenta si de intrebare de la care nu asteapta raspuns, ca pe o forma de alinare, Elena Carausan isi ascunde strigatul de disperare, de teama fata de portalul care absoarbe fiintele si le trimite pe taramuri despre care avem doar imaginatii sau convingeri dar nu si certitudini in aceasta lunga parabola a trecerii.
– Nicolae Scheianu Lirica acesteia, densa, este incomoda, obligand receptorul sa intre pe un teritoriu presarat de tentacule dubitative, sapientiale, in care sinele se supune unei analize cvasichirurgicale, intr-un travaliu sincopat de relevare a treptelor regasirii. Daniela Sitar-Taut Ilustratii de alb-negru de Ioan Marchis.