Umbrele nu fac zgomot

Scrieti cu ochiuri de apa, scrieti cu ochiuri de apoi. Ochiuri de apa, legate, hat!, cu fir tors din viata dusa/adusa mereu pe apa de apoi.
Nici nu ma asteptam la altceva de la o scriba dunareanca, decat sa scrie cu ochiuri de apa. Da, ochiuri de apa sub cerul de apoi – asta era!
Firul torsului vi se subtiaza uneori, cand si cand se si rupe, dar nu, nu se destrama data fiind memoria apei, memoria de apoi toarceti si toarceti, cu luciditate taioasa, o panza de paianjenita visatoareintinsa deja pe multe, prea multe pagini. Or, paginile dumneavoastra nu sunt pagini, ci, daca citesc bine, apusuri…
Apusuri de soare, si tot atatea rasarituri, cu panza scrisului din ochiuri de apa spanzurata intre ele, sub cerul de apoi.Asa, da – asta era! Panza a scrisului/torsului paradoxal, de paienjenita visatoare, cu luciditate frapant taioasa: ce pat mai trainic sa legene amintirea unui iubit-poet?
– Marian Draghici