Verbul Irinei Alexe este alert si sensibil – o metafora a umanului, onest desfasurata in emotie si traire autentica. Romanul are o lirica ascunsa, ce surprinde devenirea crisalidei: adolescenta se transforma in adult.
Penduleaza intre universul mamaitei si excentricul Paris, unde atinge jocul luminilor si al implinirii, dar se opreste numai in momentul in care gaseste acel loc „doar al ei”.