Un mic bob de roua, Straveziu se cheama, A iesit la lumina Din bratele noptii. Se uita cu mirare In lumea cea mare Si nu intelege De ce se opreste Din cresterea lui?!
Mama nu i-a spus Cum soarele, sus, De el daca se atinge Intr-o clipa rea, El se va stinge. Dar i-a spus – Omul este trecator Ce calca sub picior Podoaba vietii, Dar el nu prea intelege, Soarele priveste Si-ntr-o clipa se pierde…
Maia puca intr-o clipa mica, Sa vada cum mama la umbra Plange si cerseste Pentru fiul ei, Un bob de zabava, Dar totul este tacere!… Bobul de roua, fii cu bagare de seama, Intr-o zi cu soare poti fi trecator Calcat de picioare straine.
Atunci, sa ai timp sa intelegi… Botina cuminte pe unde sa paseasca, De viata bobului de roua sa nu se atinga!
Si intelegerea tarzie, cand vremea se cerne, In cer sa te ajute!
