Un roman epistolar

Coordonare, note si postfata de Ion Vartic Editie ingrijita de Ioan Cristescu si Ion Vartic Conceptia despre arta a Cercului Literar al Universitatii „Regele Ferdinand I” din Cluj in exil la Sibiu s-a cristalizat in patru pasi. Pasul 1: „Manifestul”, scris de Negoitescu, cu un fond de idei si principii stabilite in mod colectiv; pasul 2: „De la stilul istoric la stilul filosofic” de Radu Stanca; pasii 3 si 4: ideea complexitatii interioare a operei de arta, sustinuta pe filiera germana de Victor Iancu, a trecut ca „furaj axiologic complex” in eseul „Resurectia baladei”, la Radu Stanca.
Acest ideal estetic complex a intrat in patrimoniul comun al Cercului, iar I. Negoitescu i-a schimbat numele in „euphorionism”.
– Marta Petreu Un roman epistolar participa, impreuna cu numeroase alte carti – In cautarea timpului pierdut, Calatorie la capatul noptii, Priveste, inger, catre casa, Tropicul Capricornului, Viata ca o prada etc . -, la una dintre marile orientari ale secolului: a desfiinta frontiera dintre viata si literatura prin manifestarea in spatiul fiecareia a potentelor amandurora.
Un roman epistolar este viata si creatie in aceeasi masura. – Livius Ciocarlie I.
Negoitescu a dorit ca romanul sau epistolar cu Radu Stanca sa aiba, ca ilustratie de coperta, gravura colorata a lui J. Hoeg Dusseldorf, care reprezinta emblematica Fleischergasse, cu amestecul sau de gotic si baroc tipic Sibiului.
Totodata, pentru ca a locuit pe aceasta strada (astazi a Mitropoliei) in vremea studentiei sale si pentru ca aici, in casa cu numarul 12, a avut loc, in 13 iunie 1943, intr-o atmosfera euforica, primul cenaclu al Cercului Literar. In fine, pentru ca gravura insasi i se parea a fi germenele unei balade a prietenului sau.
– Ion Vartic