Pentru Gelu Ungureanu, poezia presupune o reasezare a vietii in tiparele unui univers imaginar, sapiential-nostalgic, cu destule inflexiuni ermetice. Intr-o existenta desfasurata in ritmurile frenetice ale unor tiribombe digitale, poezia ramane de veghe in turnul de control al imaginatiei, aflat printre nisipurile miscatoare ale realitatii.
Versurile sale, dezvaluind pregnante si subtile introspectii, devin teritorii insolite unde are loc o permanenta confruntare intre confesiv si abstract. Se da, intre cele doua, o lupta inegala si de anvergura.
– Savu Popa
