Unde se odihnesc vulturii

O uluitoare radiografie umana a ultimilor ani de comunism Poate constient, poate nu, Gabriel Chifu ne-a livrat aici o uluitoare radiografie umana a ultimilor ani de comunism. Umanitatea din orasul F.
[…] este provinciala, cu un orizont spatial limitat, dar cu o remarcabila capacitate de a transgresa limitele prin puterea imaginatiei. – Razvan Voncu, 2020 In literatura noastra, romanul vietii de provincie are o traditie care coboara din Sadoveanu ( Locul unde nu s-a intamplat nimic ) pana la Mihail Sebastian ( Orasul cu salcami ).
Craioveanul Gabriel Chifu e aici un inovator, dupa Paul Georgescu, indreptandu-si insa eforturile in alta directie decat el. Am putea-o numi, la prima vedere, o dostoievskianizare a romanului de provincie.
– Ovid S. Crohmalniceanu, 1987 Autorul isi construieste romanul la vedere, totul este dat pe fata, chiar cu oarecare ostentatie a transparentei; si totusi, rezultatul este oarecum analog cu cel obtinut, intr-o cunoscuta anecdota din vremea razboiului rece, de un muncitor care lucreaza la o fabrica de biciclete: tot furand cate o piesa si montandu-le acasa, ajunge sa-si construiasca nu o bicicleta, ci un tanc.
Cam la fel se intampla si in romanul lui Gabriel Chifu, un roman cu multe trape, trepte si straturi, o veritabila cutie epica plina de surprize. – Mircea Iorgulescu, 1987 Actuala editie, revazuta si adaugita, reprezinta forma definitiva a romanului Unde se odihnesc vulturii , cu care autorul a debutat in anul 1987, la Editura Eminescu.