Unde suflete se frang portretizeaza prabusirea mecanismului uman, cu intunericul care umple fiinta si ranile care nu se mai inchid, cu dragostea care nu se mai implineste sau care se ofileste, deoarece sentimentele nu au fost vreodata adevarate sau incep sa sece, cu teama de a disparea – totul este un soc al caderii marcat de tradare, venin, otrava si declin. Serafina este muza.
Ea este intunericul care modifica lumina inspiratiei, precum si vocea care ataca prin versuri, care poarta in vals demoni cu masti fermecatoare si ingeri cu fete murdare. Unde suflete se frang intrupeaza calatoria in abisul neputintei, intr-un intuneric profund care bantuie umanitatea si ii zguduie esenta.