Universul estetic. Criza artei moderne

Universul estetic. Timpul si formele gandirii estetice.
Criza artei moderne Editura Junimea publica scria de autor Marin Tarangul care cuprinde texte inedite si reeditari ale scrierilor autorului care afirma, in Nocturnal (2010): „vom vedea ca, de fiecare data. lucrul important care a schimbat cursul vietii noastre a fost o idee”.
Autorul pare ca si-a propus sa vorbeasca despre tot: a scris literatura si critica literara, istorie si filosofie a artei, estetica, meta­fizica (desi nu foloseste prea des acest termen), teologie. O sistematizare a paginilor sale este greu de facut si de aceea nici ideea unei opere complete nu este una care sa i se potriveasca.
Mai degraba, scrierile sale pot sta pur si simplu unele langa celelalte, asa incat cititorul sa poata sesiza inrudirile dintre ideile sale, pasajele secrete care duc de la o tema la alta, de la concepte complicate la formulari metaforice pline de viata si invers. Mereu surprinzator si extrem de profund in gandurile sale, cu o fraza complicata in care pare ca doreste sa exprime atat intregul, cat si cele mai marunte parti ale sale, el scrie pentru cei care au puterea sa asume lectura nu ca pe o forma de petrecere a timpului liber, ci ca pe o experienta formatoare, cu primejdii, incercari, ispite si victorii.
Seria de autor Marin Tarangul isi propune sa deseneze, pentru cititor, harta unei astfel de experiente. Frumusetea – acest cuvant uitat – este gandul oricarei emotii.
Si ea nu poate fi decat buna, in sensul moral al binelui, pentru ca o emotie care te pune pe ganduri are totdeauna in ea o vesnicie morala – altfel nu te-ar fi pus pe ganduri. Si emotia te pune pe ganduri ca sa te poata conduce spre un capat, acolo unde ea se implineste, acolo unde timpul ei este mai mare si mai adanc.
Si, ajunsa aici, emotia isi capata singura o forma care se exprima printr-un adevar: atunci si-a castigat frumusetea! Este frumos tot ce-mi da mie starea morala a emotiei.
Este frumos tot ceea ce ma coboara inauntrul meu ca sa ma faca sa gasesc in mine izvorul unui gand. Si izvorul acesta ma face sa simt mai adanc lucrurile, ca pe fiinte ale unei armonii de care sufletul meu are nevoie.
Si in aceasta matura simplitate, binele si frumosul, impreunate asa cum voiau grecii, dau prilej fiintei mele sa priveasca cu emotie si bucurie lucrurile mari ale lumii, ascunse in cele mai mici.