Imaginatia reprezinta o provocare majora pentru Adina Cristea Palada, cea care reinventeaza, rescrie povesti in poemele sale, hibridand pe un fundal al „desertaciunilor” mundane liricul si epicul. Inventivitatea ei narativa este ingenios dublata de capacitatea de a forma imagini creatoare desprinse din realitate, care o depasesc insa printr-o armonioasa prefacere.
Imaginatia are prin excelenta o finalitate estetica si atunci ea ne face intotdeauna constienti de faptul ca vietuirea noastra aici nu se poate face decat, vorba lui Holderlin, in chip poetic. Estetica imaginatiei creeaza si scruteaza, de fapt, Universuri in versuri, volumul de fata pledeaza pentru o necesara infrumusetare a realului, pentru bucuria de a visa cu o placere aproape debordanta si de a te apropia chiar de metafizica imaginatiei, adica, in cuvintele lui Gaston Bachelard, „sa traiesti starea de gratie a imaginatiei”.
Poemele-povesti ale doamnei Palada, precum Crepuscul, Aurora, An poznas, carcotas; Ieri, azi, maine descriu imuabila serie de legi care permit omului trecerea de la visele naturale la reveriile cu putere revelatorie, intrand – prin sublimare creatoare – in comuniune cu nesfarsirea marelui univers. Ca in interesanta parabola Tinerete la vanzare: Dar tot nu imi dadeam seama de-unde-mi veni asta karma, /de-unde-am prins intelepciunea, judecata, ratiunea… /Pana cand vazui alaturi de tejgheaua Tinerete /o alta, complet anosta, lumea nici nu se oprea, /n-o voia, n-o cauta.
/Caci pe ale ei fete un singur cuvant era: Caruntete . – Conf.
Univ. Dr.
Livia Iacob