Unora le plac roscatele

Romanul a fost ecranizat cu titlul Turks Fruit ( Turkish Delight ). Cel mai de succes film olandez din secolul XX, nominalizat la Oscar.
Regizat de Paul Verhoeven, in 1973, cu Rutger Hauer si Monique van de Ven in rolurile principale. Turks Fruit (1969) este un roman care, la vremea aparitiei, a socat societatea olandeza.
Bestseller international, a fost tradus in peste douazeci de limbi si vandut in peste un milion de exemplare in intreaga lume. O capodopera care a starnit controverse prin scenele de sex explicite si tonul de o sinceritate exploziva.
Romanul descrie franc relatia dintre un student la sculptura si Olga, Miss Talie-de-viespe, o roscata senzuala, pe care o cunoaste cand face autostopul. Atractia intensa nu este, insa, o garantie pentru fericirea eterna.
Comportamentul protagonistului masculin este discutabil, plin de contradictii, osciland intre obsesie si tandrete, iar cititorul se trezeste prins intr-un uragan de emotii. Socul limbajului traduce vertijul simturilor dintr-o asemenea relatie pasionala.
A fost sau n-a fost dragoste? Raspunsul ni se impune de la sine cand roller-coasterul se opreste si ajungem la ultima pagina.
De inspiratie autobiografica, romanul reflecta personalitatea autorului, un nonconformist autentic, declarat impotriva ipocriziei, meschinariei mic-burgheze si conventiilor de tot felul, un om cu o energie molipsitoare, care nu s-a sfiit sa spuna lucrurilor pe nume si care a refuzat toate premiile si distinctiile oferite. Jan Wolkers (1925-2007) este unul dintre clasicii literaturii olandeze postbelice, alaturi de Willem Frederik Hermans, Harry Mulisch si Gerard Reve.
Sculptor renumit, a studiat la Paris, cu Zadkine: nu este de mirare ca proza sa are un impact vizual puternic, cinematic. Iubitor de natura, impatimit al jazzului si mare admirator al lui Marylin Monroe, a crescut intr-o familie protestanta reformata, cu un tata autoritar.
Opera sa este marcata de fascinatia pentru legatura dintre sexualitate si moarte. La fel ca Henry Miller, Wolkers scrie cu un apetit extraordinar pentru viata, folosind o abordare plastica a senzualului.
– The New York Times Sunt putine cartile in care scenele erotice nu cad in ridicol. Turkish Delight, ecranizat de Paul Verhoeven in 1973, se numara printre acestea.
– Le Figaro Traducere din limba neerlandeza de Oana Marin.