Cu ani in urma, intr-o noapte cinteam cartea de poeme al ui Iustin Panta, Familia si echilibrul indiferent si ma identificam cu situatiile poetice ale lui Iustin. Vax este simbolul materialelor lustruite la suprafata si deteriorate in profunzime.
Familia din acest manuscris este familia destramata de vicii, de incoerente, de apatie, de neglijente. Incearca sa te gandesti la unele locuri in care te-ai simtit fericit, la oamenii cu care ai fost fericit, si acum cunatifica-i si cuantifica-le ca pierderi, aceasta este starea vax.
Nu este pentru totdeauna, dar inca se simte de parca ar fi pentru totdeauna. Caz clasic, o mama singuram un tata care isi uita fiul.
Mai tarziu am vazut o secventa in fimlul Sylvia in care dupa ce Ted Hughes a plecat de acasa si Sylvia a ramas sa-i creasca pe copiii lor, Sylvia isi pune un ruj rosu, se intalneste cu un prieten, iar barbatul ii spune la cel mai mic flirt, sa se intoarca acasa la copii. Ce este o mama?
Dar ce este o femeie? Am gasit in Ivano-Frankivsk la capatul unei strazi o statuie intruchipand-o pe Fecioara Maria cu pruncul in brate.
Iata femeia desexualizata, femeia-mama, o sacrifiacta pe altarul maternitatii. Uneori te intrebi: de ce am fost eu cea dispretuita?
Dar imediat iti amintesti ca Maria a avut un copil cu duhul, fecioara fiind, ca a nascut intr-o iesle. Ma intreb care ar fi fost soarta Mariei daca ar fi ramas fara Iosif singura si daca dupa ce ar fi pus copilul la culcare ar fi inceput sa scrie.
Lipsa iubirii distruge noaptea tot ce construiesti ziua. Este ceva la care se intorc poemele mele, eu nu-mi intorc nici capul ca sa nu devin de piatra.
– Gabriela Feceoru