Vezi miinile mele

Gabriel Macsim ar fi trebuit sa fie, azi, la al doilea volum si sa se bucure de o recunoastere pe masura, dar viata si pandemia au decis altfel. Pacat.
E un prozator complet, insolit, neiertator, curios, surprinzator, care intriga, seduce si pune probleme. Lumea lui e una privita la microscop, pana la ultima celula, pana isi pierde umanitatea, doar ca nu stim niciodata cine e cel care priveste.
Abia la sfarsitul cartii simti ca e vorba de un extraterestru. Alta explicatie nu poate fi.
– Florin Iaru Stranietatea da farmecul povestirilor lui Gabriel Macsim, un prozator cu o preferinta evidenta pentru intamplari, situatii si cazuri neobisnuite, la limita paranormalului cu fantezia. Uneori intunecate, cu implicatii metafizice, parabolele si scenariile imaginate de Gabriel Macsim au un aftertaste prelung si nelinistitor.
Mai ales proza titulara, un Blade Runner ortodoxist, distopie religioasa hi-tech, in care ecumenismul pansexual se refugiaza, la propriu si la figurat, intr-un stil de viata primordial, departe de catedralismul virtual, pentru a prezerva umanitatea de combo-ul religiei mercantile cu tehnologia hipnotica. – Marius Chivu